13 definiții pentru chiasm

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIASM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

CHIASM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme.

chiasm sf [At: ANATOMIA, 227 / Pl: ~e / E: fr chiasme] 1 (Atm) Încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare. 2 Figură retorică ce constă într-o simetrie, în interiorul căreia termenii își inversează funcțiile sintactice.

CHIASM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Pronunțat: chi-asm.

CHIASM, chiasme, s. n. Figură de stil care constă în așezarea a două perechi de cuvinte în ordine încrucișată. – Fr. chiasme, chiasma (< gr.).

CHIASM s.n. Procedeu stilistic constînd în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare].

CHIASM s. n. figură de stil constând în așezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză. (< fr. chiasme, gr. khiasma)

CHIASM ~e n. Figură de stil care constă în reluarea inversată a două cuvinte sau expresii pentru a forma o antiteză. [Sil. chi-asm] /<fr. chiasme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiasm (figură de stil) (desp. chi-asm) s. n., pl. chiasme

chiasm (figură de stil) s. n., pl. chiasme

chiasm (figură de stil) s. n., pl. chiasme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiasm (gr. chiasmos „așezare în cruce”), figură de stil care constă în repetarea inversă a două funcții gramaticale, altfel spus, succesiunea a doua sintagme sau propoziții diferite lexical, dintre care a doua repetă funcțiile gramaticale ale celei dintâi, dar în ordine inversă („figura, quando, quattuor propositis, tertium secundo respondet, et convenit quartum primo” Heineccius-Gesner, p. 134): 1 2 : 2 1 sau a b : b’ a’ (R): „Cine se scoală de dimineață departe ajunge” (Pop.) Funcțiile gramaticale în cele două propoziții de mai sus corespund în cruce a cu a’ și b cu b’ Cine se scoală(a) / de dimineață(b) / departe(b’) / ajunge(a’) Sau: „… culesul holdelor și dijmuitul vor vorbi de vrednicia plugarului și de a gliei bogată dărnicie.” (M. Lungeanu)

CHIASM (< fr. chiasme < gr. chiasmos, încrucișare) Procedeu poetic, antiteză formală între două pasaje ale unei opere literare – în versuri sau proză – în care cuvintele din prima parte sînt simetric inversate în cea de a doua parte, de unde rezultă un fel de încrucișare în formă de X, o simetrie în cruce. Ex. Unii trăiesc ca să uite, alții uită ca să poată trăi. (N. IORGA, Cugetări)

Intrare: chiasm
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiasm
  • chiasmul
  • chiasmu‑
plural
  • chiasme
  • chiasmele
genitiv-dativ singular
  • chiasm
  • chiasmului
plural
  • chiasme
  • chiasmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiasm, chiasmesubstantiv neutru

  • 1. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic