2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiáră av, a vz chiar

CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. Adv. 1. Tocmai, întocmai, exact. Pornește chiar acum. ♦ Însuși, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până și, încă și. Chiar prin somn tot simțea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de „nici”) Măcar. ♦ (Urmat de propoziție concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. Mă așez chiar dacă nu mă poftește nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (Înv.) În mod clar, lămurit. II. Adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

chiar, ~ă [At: VARLAAM, C. 37 / V: ~ră, cher / Pl: ~i, ~e / E: ml clarus] 1 a (Înv) Clar. 2 a (Înv) Curat. 3 a Luminat. 4 a (Înv) Sincer. 5 (Înv; îlav) Din ~ senin Pe neașteptate. 6 a (Înv) Senin. 7-8 a, av (Înv) Pe înțeles Si: lămurit, precis. 9 av (Înv) Pozitiv. 10 av (Înv) Aievea. 11 av În realitate. 12 av Într-adevăr. 13 av Exact. 14 av Tocmai 15 av Însuși. 16 av Până și. 17 av (Precedat de „nici”) Măcar. 18 av (Urmat de o concesivă introdusă prin „dacă” sau „de”) Și în cazul. 19 av Încă. 20 av Deja.

CHIAR2, -Ă, chiar, -e, adj. (Frecvent în textele vechi, reluat uneori de scriitori mai noi, în scopuri stilistice) Clar, limpede, lămurit. Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? EMINESCU, O. I 48. Țiganul, care n-auzisă Niceodată răsunare chiară Ca aceasta, stete cu gura închisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 180. ◊ (Astăzi în expr.) Din chiar senin = pe neașteptate, fără nici un motiv. Din chiar senin mi-a crescut mie un corn. RETEGANUL, P. II 79. ◊ (Adverbial) Ce pagubă că nu-mi spusă... mai chiar și mai curat. BUDAI-DELEANU, Ț. 330.

CHIAR2, -Ă, chiari, -e, adj. (Înv.) Clar, limpede, lămurit. ◊ (Azi în expr.) Din chiar senin = pe neașteptate. – Lat. clarus.

CHIAR2 ~ă (~i, ~e) înv. (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de impurități; limpede; străveziu. /<lat. clarus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiar1 (înv.) adj. m., pl. chiari; f. chiară, pl. chiare

chiar adj. m., pl. chiári; f. sg. chiáră, pl. chiáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIAR adj. v. clar, cristalin, curat, deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.

chiar adj. v. CLAR. CRISTALIN. CURAT. DESLUȘIT. DISTINCT. EVIDENT. LĂMURIT. LIMPEDE. PRECIS. PUR. TRANSPARENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiár adv., adj.1. (Înv.) Clar, pur, curat. – 2. Clar, evident. – 3. Exact, tocmai, întocmai. – 4. Realmente, efectiv, într-adevăr. – 5. Însuși, singur, nu altcineva. – 6. Pînă și, încă și. – Istr. kl’or. Lat. clarus, claro (Pușcariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), cf. it. chiaro, prov. clar, fr. clair, sp., port. claro, în sp. cu același uz adv. Uzul adj., este frecvent și comun în textele vechi; s-a păstrat în cîteva expresii, din chiar senin, sau apă chioară (în loc de apă chiară): îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvîntul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi”, ceea ce, pe lîngă alterarea fonetică, a modificat și sensul, astfel încît astăzi apă chioară înseamnă „zeamă lungă” sau „poșircă” (totuși, după P. Tănase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior „cu un singur ochi”; și, după Buescu, RPF, II, 337, de un cuvînt diferit, în legătură cu sp. chirla, port. chilra). Pentru semantismul lui chiar, adv., cf. it. (ep)pur(e), lat. pure, germ. rein, și uzul adv. al lui curat (Șeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).

Intrare: chiară
chiară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chiar (adj.)
chiar2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiar
  • chiarul
  • chiaru‑
  • chia
  • chiara
plural
  • chiari
  • chiarii
  • chiare
  • chiarele
genitiv-dativ singular
  • chiar
  • chiarului
  • chiare
  • chiarei
plural
  • chiari
  • chiarilor
  • chiare
  • chiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiar, chiaadjectiv

  • 1. învechit Clar, curat, limpede, lămurit, pur, străveziu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? EMINESCU, O. I 48. DLRLC
    • format_quote Țiganul, care n-auzisă Niceodată răsunare chiară Ca aceasta, stete cu gura închisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 180. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ce pagubă că nu-mi spusă... mai chiar și mai curat. BUDAI-DELEANU, Ț. 330. DLRLC
    • chat_bubble Din chiar senin = pe neașteptate, fără nici un motiv. DLRLC
      • format_quote Din chiar senin mi-a crescut mie un corn. RETEGANUL, P. II 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.