2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiant, ~ă a [At: ARH. OLT XXI, 260 / P: chiant / Pl: ~nți, ~e / E: nct] (Reg) Prost.

cheanț sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: chiant / Pl: ~uri / E: ns cf cleanț] (Pop) 1 Stâncă. 2 Munte. 3-4 Deal (abrupt). 5 Muchie formată din pietre mari. 6 (Lpl) Locuri înțesate cu mărăcini. 7 Vale strâmtă și adâncă. 8 Fiecare din urmele pe care le lasă șiroaiele de apă care vin de la munte când plouă.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cheanț, cheanțuri, s.n. (reg.) 1. stâncă, munte, deal abrupt, muche de piatră. 2. (la pl.) locuri înțesate cu mărăcini.

Intrare: chiant
chiant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cheanț
cheanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chianț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.