2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

chiaburi vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~resc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).

CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.

CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.

chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiaburi (a se ~) (rar) (desp. chia-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chiaburesc, 3 sg. se chiaburește, imperf. 1 sg. mă chiabuream; conj. prez. 1 sg. să mă chiaburesc, 3 să se chiaburească; imper. 2 sg. afirm. chiaburește-te; ger. chiaburindu-mă corectat(ă)

!chiaburi (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburește, imperf. 3 sg. se chiaburea; conj. prez. 3 să se chiaburească

chiaburi vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburesc, imperf. 3 sg. chiaburea; conj. prez. 3 sg. și pl. chiaburească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIABURI vb. v. îmbogăți, înavuți, închiaburi.

chiaburi vb. v. ÎMBOGĂȚI. ÎNAVUȚI. ÎNCHIABURI.

Intrare: chiaburire
chiaburire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiaburire
  • chiaburirea
plural
  • chiaburiri
  • chiaburirile
genitiv-dativ singular
  • chiaburiri
  • chiaburirii
plural
  • chiaburiri
  • chiaburirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiaburi
  • silabație: chia-bu-ri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiaburi
  • chiaburire
  • chiaburit
  • chiaburitu‑
  • chiaburind
  • chiaburindu‑
singular plural
  • chiaburește
  • chiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburesc
  • chiabuream
  • chiaburii
  • chiaburisem
a II-a (tu)
  • chiaburești
(să)
  • chiaburești
  • chiabureai
  • chiaburiși
  • chiaburiseși
a III-a (el, ea)
  • chiaburește
(să)
  • chiaburească
  • chiaburea
  • chiaburi
  • chiaburise
plural I (noi)
  • chiaburim
(să)
  • chiaburim
  • chiabuream
  • chiaburirăm
  • chiaburiserăm
  • chiaburisem
a II-a (voi)
  • chiaburiți
(să)
  • chiaburiți
  • chiabureați
  • chiaburirăți
  • chiaburiserăți
  • chiaburiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburească
  • chiabureau
  • chiaburi
  • chiaburiseră
cheaburi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiaburi, chiaburescverb

etimologie:
  • chiabur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.