2 intrări

17 definiții

chiaburésc, ~eáscă a [At: DA ms / V: chea~ / Pl: ~éști / E: chiabur + -esc] 1-2 Care ține de chiabur (2-3).

CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc.

CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. Care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor. – Chiabur + suf. -esc.

CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, al chiaburilor, caracteristic chiaburilor. Sărăcimea sateloradică muncitorii agricoli proletari și semiproletaritrebuie să fie permanent mobilizată și antrenată în lupta împotriva exploatării chiaburești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 300. [Călătoreau] cîte un om, doi... umblînd pe furiș de la un sălaș chiaburesc la altul. DUMITRIU, V. L. 55.

CHIABURÉSC, -EÁSCĂ, chiaburești, adj. De chiabur, caracteristic chiaburului. – Din chiabur + suf. -esc.

chiaburésc (chia-) adj. m., f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști

chiaburésc adj. m. (sil. chia-), f. chiabureáscă; pl. m. și f. chiaburéști

chiaburí vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~résc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.

!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă

chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiabureáscă

CHIABURÍ vb. v. îmbogăți, înavuți, închiaburi.

chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

chiaburí vb. v. ÎMBOGĂȚI. ÎNAVUȚI. ÎNCHIABURI.

Intrare: chiaburesc
chiaburesc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiaburesc chiaburescul chiaburească chiabureasca
plural chiaburești chiabureștii chiaburești chiabureștile
genitiv-dativ singular chiaburesc chiaburescului chiaburești chiabureștii
plural chiaburești chiabureștilor chiaburești chiabureștilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiaburi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiaburi chiaburire chiaburit chiaburind singular plural
chiaburește chiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiaburesc (să) chiaburesc chiabuream chiaburii chiaburisem
a II-a (tu) chiaburești (să) chiaburești chiabureai chiaburiși chiaburiseși
a III-a (el, ea) chiaburește (să) chiaburească chiaburea chiaburi chiaburise
plural I (noi) chiaburim (să) chiaburim chiabuream chiaburirăm chiaburiserăm, chiaburisem*
a II-a (voi) chiaburiți (să) chiaburiți chiabureați chiaburirăți chiaburiserăți, chiaburiseți*
a III-a (ei, ele) chiaburesc (să) chiaburească chiabureau chiaburi chiaburiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)