4 definiții pentru chițimie

chițimíe sf [At: DA ms / V: ~țum~ / Pl: ~ii / E: nct] (Mun) Casă foarte mică.

chițimíe (chițimíi), s. f. – Colibă. – var. (rar) chițumie. Origine necunoscută. După DAR și Scriban, în legătură cu chițibuș. Mai curînd der. de la chimiță, s. f. (cușcă), cuvînt aproape necunoscut (este menționat numai de Damé); chițimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt.

chițibíe și chițimíe, V. chițumie.

chițumíe, chițimíe (vest) și chițibíe (Munt. est) f. (rudă cu chițibuș). Cocĭoabă, casă mică. V. vizuină.

Intrare: chițimie
chițimie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chițimie chițimia
plural chițimii chițimiile
genitiv-dativ singular chițimii chițimiei
plural chițimii chițimiilor
vocativ singular
plural