11 definiții pentru chițibușară

chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre

chițibușáră s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre

chițibușár, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: chițibuș + -ar] (Pfm) 1 Persoană care face mici șmecherii. 2 Persoană care dă importanță fleacurilor. 3 Persoană care caută nod în papură.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă de chițibușuri, de mărunțișuri, care umblă cu tertipuri, cu subtilități.

chițibușár (fam.) s. m., pl. chițibușári

chițibușár s. m., pl. chițibușári

CHIȚIBUȘÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care dă importanță chițibușurilor. /chițibuș + suf. ~ar

chițibușar m. Mold. care se ocupă cu chițibușuri, pedant.

chițibușár m. Cîrcĭogar, acela care umblă cu chițibușurĭ: un avocat chițibușar. V. cîrcotaș, șicanator, pedant.

Intrare: chițibușară
chițibușară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chițibușa chițibușara
plural chițibușare chițibușarele
genitiv-dativ singular chițibușare chițibușarei
plural chițibușare chițibușarelor
vocativ singular
plural