4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chițcăít sn vz chițăit

chițcăít, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ucr киткати] (Reg; d. oameni) 1 Circumspect. 2 Ticăit.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. 1. Chițăit. 2. Fig. Țîrîit. Cîmpul încropit vibra de chițcăitul ascuțit, prelung, tremurător și metalic al cristeilor și greierilor din iarbă. VLAHUȚĂ, O. A. 102.

CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. Chițăit. ♦ Fig. Țârâit, chirăit. Chițcăitul cristeilor.V. chițcăi.

chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectată

chițăít sn [At: VLAHUȚĂ, N. 24 / V: ~țcăít / Pl: ~uri / E: chițăi] 1 Sunet ascuțit specific pe care-1 scoate șoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârțâit. 3 (Fig d. oameni) Văicăreală.

chițcăi v vz chițăi

ghițăit, ~ă a vz chițăit

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi. Chițăitul șoarecilor.

CHIȚCĂÍ, pers. 3 chîțcăie, vb. IV. Intranz. A chițăi.

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

A CHIȚCĂÍ pers. 3 chíțcăie intranz. (despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

chițcăì v. 1. se zice de țipătul ascuțit și prelung al greierilor, cățeilor și șobolanilor; 2. fig. a ocărî și a alunga ca pe un câine: bărbați ticăiți și chitcăiți CR. [Formă amplificată din chițăi].

arată toate definițiile

Intrare: chițcăit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitul
  • chițcăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: chițăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițăi
  • chițăire
  • chițăit
  • chițăitu‑
  • chițăind
  • chițăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăia
  • chițăi
  • chițăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăiau
  • chițăi
  • chițăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăi
  • chițcăiseră
Intrare: chițăit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițăit
  • chițăitul
  • chițăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chițăit
  • chițăitului
plural
vocativ singular
plural
ghițăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitul
  • chițcăitu‑
plural
  • chițcăituri
  • chițcăiturile
genitiv-dativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitului
plural
  • chițcăituri
  • chițcăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chițcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăi
  • chițcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chițcăit

etimologie:

  • vezi chițcăi
    surse: DLRM

chițăi chițcăi

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09

chițăit ghițăit chițcăit

  • 1. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Chițăitul șoarecilor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chițăi
    surse: DEX '98 DEX '09

chițcăi

  • 1. (Despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.
    surse: DLRLC NODEX sinonime: chițăi

etimologie: