4 intrări
26 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.
CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
chițcăít sn vz chițăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițcăít, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ucr киткати] (Reg; d. oameni) 1 Circumspect. 2 Ticăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. 1. Chițăit. 2. Fig. Țîrîit. Cîmpul încropit vibra de chițcăitul ascuțit, prelung, tremurător și metalic al cristeilor și greierilor din iarbă. VLAHUȚĂ, O. A. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. Chițăit. ♦ Fig. Țârâit, chirăit. Chițcăitul cristeilor. – V. chițcăi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
chiscui v vz chițăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițăít sn [At: VLAHUȚĂ, N. 24 / V: ~țcăít / Pl: ~uri / E: chițăi] 1 Sunet ascuțit specific pe care-1 scoate șoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârțâit. 3 (Fig d. oameni) Văicăreală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițcăi v vz chițăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghițăit, ~ă a vz chițăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi. Chițăitul șoarecilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIȚCĂÍ, pers. 3 chîțcăie, vb. IV. Intranz. A chițăi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CHIȚCĂÍ pers. 3 chíțcăie intranz. (despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chițcăì v. 1. se zice de țipătul ascuțit și prelung al greierilor, cățeilor și șobolanilor; 2. fig. a ocărî și a alunga ca pe un câine: bărbați ticăiți și chitcăiți CR. [Formă amplificată din chițăi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
chițcăit
- 1. chițăitsurse: DLRLC
- surse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- Cîmpul încropit vibra de chițcăitul ascuțit, prelung, tremurător și metalic al cristeilor și greierilor din iarbă. VLAHUȚĂ, O. A. 102.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi chițcăisurse: DLRM
chițăi chițcăi
- 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99.surse: DLRLC
- Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184.surse: DLRLC
- Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Chiț + sufix -ăi.surse: DEX '98 DEX '09
chițăit ghițăit chițcăit
- 1. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Chițăitul șoarecilor.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi chițăisurse: DEX '98 DEX '09
chițcăi
- 1. (Despre greieri, căței etc.) A scoate sunete prelungi și ascuțite.surse: DLRLC NODEX sinonime: chițăi