chisoi, chiștola Primul înseamnă „lapte bătut” (Lex. reg. II, p. 22), la Rîmnicu-Vîlcea, al doilea, „a acri sau a săra prea mult o mîncare” (Lex. reg., II, P. 58), la Sibiu. Ambele par a fi în legătură cu sl. kys- „acru”, de unde avem și pe chiseliță, iar în Moldova pe chișleag.