20 de definiții pentru teșitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

teșitu sf [At: DOSOFTEI, ap. JAHRESBER. V, 137 / V: (reg) ~șăt~, ~șet~, ~șt~, tișăt~, tiș~ / Pl: ~ri / E: teși + -tură] 1 (Reg) Tăietură piezișă făcută într-un copac pentru a-l doborî. 2 Partea ascuțită, retezată în formă de pană sau crestată a unui par sau a unui lemn. 3 Suprafața teșită (6) a unui obiect. 4 (Reg) Tăietură făcută ca semn distinctiv în urechea oilor. 5 (Reg) Partea care rămâne în pământ dintr-un copac sau dintr-o tufă tăiată sau ruptă Si: buturugă, ciot. 6 (Reg) Scorbură. 7 Partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămâne în pământ după recoltare Si: (reg) teș (3), teșeală (1). 8 (Reg; pex) Loc cu țepi sau cioturi, rămas după tăierea stufului sau a unei păduri tinere. 9 (Reg) Bucată scurtă de lemn. 10 (Teh) Suprafață conică a unui obiect rezultată prin operația de teșire (5).

TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

TEȘITURĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). 2. Partea care rămîne în pămînt dintr-un trunchi tăiat sau ars; ciot, buturugă. Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, VI 40. ♦ Bucată de lemn scurtă; despicătură. (Atestat în forma tișitură) Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. – Variante: tișătu (ȘEZ. XXI 51, ib. XXIII 106), tișitu s. f.

TEȘITURĂ ~i f. 1) Tăietură oblică (mai ales în trunchiul unui copac). 2) Suprafață rămasă în urma teșirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsă prin teșire. /a teși + suf. ~tură

teșitură f. 1. buturugă: ajunge roata de o ieșitură și se rupe capătul CR.; 2. pișcătura vârfului urechii (la vite). [Lit. bucată sau parte teșită].

teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș, ureche retezată peziș ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teșitu s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

teșitu s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

teșitu s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEȘITU s. v. buturugă, buștean, butuc, ciot.

teșitu s. v. BUTURUGĂ. BUȘTEAN. BUTUC. CIOT.

Intrare: teșitură
teșitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșitu
  • teșitura
plural
  • teșituri
  • teșiturile
genitiv-dativ singular
  • teșituri
  • teșiturii
plural
  • teșituri
  • teșiturilor
vocativ singular
plural
tișătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tișătu
  • tișătura
plural
  • tișături
  • tișăturile
genitiv-dativ singular
  • tișături
  • tișăturii
plural
  • tișături
  • tișăturilor
vocativ singular
plural
teștură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teșetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teșătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chișitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chișitură
  • chișitura
plural
  • chișituri
  • chișiturile
genitiv-dativ singular
  • chișituri
  • chișiturii
plural
  • chișituri
  • chișiturilor
vocativ singular
plural
tișitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tișitu
  • tișitura
plural
  • tișituri
  • tișiturile
genitiv-dativ singular
  • tișituri
  • tișiturii
plural
  • tișituri
  • tișiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teșitu, teșiturisubstantiv feminin

  • 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Suprafață teșită a unui obiect (neted). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. tehnică Suprafață conică obținută prin operația de teșire. DEX '09 DEX '98
  • 2. Butuc, buturugă, buștean, ciot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • format_quote Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, VI 40. DLRLC
    • 2.1. Bucată de lemn scurtă. DLRLC
      sinonime: despicătură
      • format_quote Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. DLRLC
etimologie:
  • Teși + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.