CHEȘCU. 1. Cheșco, S. (Dm); Cheșcu, fam. (Ștef; Arh; Sd XXI); – uricar (16 A II 9); Chiașco (M Put 200). 2. Cheșca, Dinu, munt., 1844 (Sd XIX 84); cheșcă (ib.). Cf. subst. cheșchet < tc. < pers. keškeh un fel de mîncare din grîu fiert (Tiktin); sau cuman < pers. keška „doe domnul” (OR II 355).