3 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chestionare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: chestiona] Punere de întrebări cuiva.

CHESTIONÁRE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].

chestiona vt [At: SAHIA, U.R.S.S., 129 / Pzi: ~nez / E: fr questionner] 1 A întreba (la un examen). 2 A supune unui interogatoriu.

chestionár sn [At: CARAGIALE, O. VII, 272 / Pl: ~e / E: fr questionnaire] 1 Serie de întrebări puse spre a se lămuri din răspunsurile primite asupra unui lucru sau a unei persoane (la o anchetă, la un studiu etc.). 2 Formular care cuprinde un chestionar (1).

CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner.

CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionner.

CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire.

CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. questionnaire.

CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune întrebări cuiva (mai ales unui elev, la școală) pentru a-l face să spună ceea ce știe în legătură cu o anumită problemă. După ce au citit un volum, în momentul cînd îl predau, [copiii] sînt chestionați. SAHIA, U.R.S.S. 129. – Pronunțat: -ti-o-.

CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită după o normă fixată în prealabil, cu scopul de a obține (prin răspunsurile primite) informații asupra unei persoane sau a unor lucruri. Chestionar lingvistic.Aștept răspunsul d-tale la chestionarul propus. CARAGIALE, O. VII 272. – Pronunțat: -ti-o-.

CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-l face să spună ceea ce știe în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Fr. questionner.

CHESTIONÁR, chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită cu scopul de a obține informații asupra unei persoane sau a unor probleme. [Pr.: -ti-o-] – Fr. questionnaire.

CHESTIONÁ vb. I. tr. A pune întrebări, a întreba. [Pron. -ti-o-. / < fr. questionner].

CHESTIONÁR s.n. Listă de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri asupra unei persoane sau a unor lucruri. ♦ Metodă de examinare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. questionnaire].

CHESTIONÁ vb. tr. a pune cuiva întrebări; a interoga. ◊ a examina. (< fr. questionner)

CHESTIONÁR s. n. 1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri. 2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. (< fr. questionnaire)

A CHESTIONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă (asupra unei probleme); a întreba; a interoga. 2) (martori, inculpați) A supune unui interogatoriu; a interoga. 3) rar (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a interoga; a examina. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionner

CHESTIONÁR ~e n. 1) Serie de întrebări puse după o anumită metodă în vederea realizării unei anchete. 2) Formular în care este înscrisă această serie de întrebări. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionnaire

chestionà v. a adresa sau a face chestiuni.

chestionar n. serie de chestiuni.

*chestionár n., pl. e (d. chestiune; fr. questionnaire). O serie de maĭ multe chestiunĭ.

*chestionéz v. tr. (d. chestiune; fr. questionner). Pun cuĭva chestiunĭ, examinez, întreb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chestioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestioneáză

chestionár (-ti-o-) s. n., pl. chestionáre

chestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. chestionéz, 3 sg. și pl. chestioneáză

chestionár s. n. (sil. -ti-o-), pl. chestionáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHESTIONÁRE s. v. ascultare.

CHESTIONARE s. ascultare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)

CHESTIONÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.

CHESTIONA vb. 1. a interoga, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (~ un elev.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHESTIONÁR s. n. (cf. fr. questionnaire): listă de întrebări întocmite de lingviști cu scopul de a obține răspunsuri privitoare la fenomenele de limbă; corpus de întrebări și fraze, prezentate de un anchetator (v.) informatorului (v.) într-o anumită ordine (alfabetică, pe sfere semantice, pe capitole etc.), în vederea obținerii datelor preconizate de pe teren. Mărimea unui c. este variabilă, în funcție de scopul cercetării, de interesul față de domeniul studiat, de timpul și mijloacele tehnice de care dispune anchetatorul etc. C. folosite la elaborarea atlaselor lingvistice cuprind câteva mii de întrebări și sunt organizate în mai multe părți; c. introductiv (cu date despre localitatea studiată, despre informator, despre condițiile în care are loc ancheta etc.); c. general (cu termenii generali, cunoscuți în toate graiurile, în legătură cu care trebuie să se obțină anumite răspunsuri); c. speciale (cu termeni specifici anumitor ocupații, din anumite zone și localități, pentru care, de asemenea, trebuie obținute răspunsuri). După problemele urmărite pe teren, se întocmesc c. fonetice, c. lexicale, c. gramaticale (morfologice și sintactice) etc. Structura unei întrebări-tip din aceste c. este următoarea: numărul întrebării (în chestionar); cuvântul-titlu (sau forma-titlu) al cărui fonetism e urmărit de cercetător; modul de obținere a răspunsului (întrebare indirectă, întrebare directă, gest, indicație, mimică, foto, desen, schiță etc.).

Intrare: chestionare
chestionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestionare
  • chestionarea
plural
  • chestionări
  • chestionările
genitiv-dativ singular
  • chestionări
  • chestionării
plural
  • chestionări
  • chestionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: chestiona
  • silabație: ches-ti-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chestiona
  • chestionare
  • chestionat
  • chestionatu‑
  • chestionând
  • chestionându‑
singular plural
  • chestionea
  • chestionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chestionez
(să)
  • chestionez
  • chestionam
  • chestionai
  • chestionasem
a II-a (tu)
  • chestionezi
(să)
  • chestionezi
  • chestionai
  • chestionași
  • chestionaseși
a III-a (el, ea)
  • chestionea
(să)
  • chestioneze
  • chestiona
  • chestionă
  • chestionase
plural I (noi)
  • chestionăm
(să)
  • chestionăm
  • chestionam
  • chestionarăm
  • chestionaserăm
  • chestionasem
a II-a (voi)
  • chestionați
(să)
  • chestionați
  • chestionați
  • chestionarăți
  • chestionaserăți
  • chestionaseți
a III-a (ei, ele)
  • chestionea
(să)
  • chestioneze
  • chestionau
  • chestiona
  • chestionaseră
Intrare: chestionar
chestionar substantiv neutru
  • silabație: ches-ti-o-nar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestionar
  • chestionarul
  • chestionaru‑
plural
  • chestionare
  • chestionarele
genitiv-dativ singular
  • chestionar
  • chestionarului
plural
  • chestionare
  • chestionarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chestionare

etimologie:

  • chestiona
    surse: DN

chestiona

  • 1. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: asculta examina interoga întreba un exemplu
    exemple
    • După ce au citit un volum, în momentul cînd îl predau, [copiii] sînt chestionați. SAHIA, U.R.S.S. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

chestionar

  • 1. Listă de întrebări alcătuită cu scopul de a obține, pe baza răspunsurilor date, informații asupra unei persoane sau a unei probleme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Chestionar lingvistic.
      surse: DLRLC
    • Aștept răspunsul d-tale la chestionarul propus. CARAGIALE, O. VII 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Metodă de examinare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri.
      surse: DN

etimologie: