chestionare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: chestiona] Punere de întrebări cuiva.

CHESTIONARE s.f. Acțiunea de a chestiona. [< chestiona].

chestiona vt [At: SAHIA, U.R.S.S., 129 / Pzi: ~nez / E: fr questionner] 1 A întreba (la un examen). 2 A supune unui interogatoriu.

chestionar sn [At: CARAGIALE, O. VII, 272 / Pl: ~e / E: fr questionnaire] 1 Serie de întrebări puse spre a se lămuri din răspunsurile primite asupra unui lucru sau a unei persoane (la o anchetă, la un studiu etc.). 2 Formular care cuprinde un chestionar (1).

CHESTIONA, chestionez, vb. I. Tranz. A pune întrebări cuiva (mai ales unui elev, la școală) pentru a-l face să spună ceea ce știe în legătură cu o anumită problemă. După ce au citit un volum, în momentul cînd îl predau, [copiii] sînt chestionați. SAHIA, U.R.S.S. 129. – Pronunțat: -ti-o-.

CHESTIONAR, chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită după o normă fixată în prealabil, cu scopul de a obține (prin răspunsurile primite) informații asupra unei persoane sau a unor lucruri. Chestionar lingvistic. ▭ Aștept răspunsul d-tale la chestionarul propus. CARAGIALE, O. VII 272. – Pronunțat: -ti-o-.

CHESTIONA, chestionez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-l face să spună ceea ce știe în legătură cu o anumită problemă. [Pr.: -ti-o-] – Fr. questionner.

CHESTIONAR, chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită cu scopul de a obține informații asupra unei persoane sau a unor probleme. [Pr.: -ti-o-] – Fr. questionnaire.

CHESTIONA vb. I. tr. A pune întrebări, a întreba. [Pron. -ti-o-. / < fr. questionner].

CHESTIONAR s.n. Listă de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri asupra unei persoane sau a unor lucruri. ♦ Metodă de examinare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. questionnaire].

CHESTIONA vb. tr. a pune cuiva întrebări; a interoga. ◊ a examina. (< fr. questionner)

CHESTIONAR s. n. 1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obține informații, lămuriri. 2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări și răspunsuri. (< fr. questionnaire)

A CHESTIONA ~ez tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă (asupra unei probleme); a întreba; a interoga. 2) (martori, inculpați) A supune unui interogatoriu; a interoga. 3) rar (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a interoga; a examina. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionner

CHESTIONAR ~e n. 1) Serie de întrebări puse după o anumită metodă în vederea realizării unei anchete. 2) Formular în care este înscrisă această serie de întrebări. [Sil. -ti-o-] /<fr. questionnaire

chestionà v. a adresa sau a face chestiuni.

chestionar n. serie de chestiuni.

*chestionár n., pl. e (d. chestiune; fr. questionnaire). O serie de maĭ multe chestiunĭ.

*chestionéz v. tr. (d. chestiune; fr. questionner). Pun cuĭva chestiunĭ, examinez, întreb.

chestiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. chestionez, 3 chestionează; conj. prez. 1 sg. să chestionez, 3 să chestioneze

chestionar (desp. -ti-o-) s. n., pl. chestionare

chestiona (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 chestionează

chestionar (-ti-o-) s. n., pl. chestionare

chestiona vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. chestionez, 3 sg. și pl. chestionează

chestionar s. n. (sil. -ti-o-), pl. chestionare

CHESTIONARE s. v. ascultare.

CHESTIONARE s. ascultare, examinare, interogare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)

CHESTIONA vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.

CHESTIONA vb. 1. a interoga, a întreba, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a asculta, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (~ un elev.)

CHESTIONAR s. n. (cf. fr. questionnaire): listă de întrebări întocmite de lingviști cu scopul de a obține răspunsuri privitoare la fenomenele de limbă; corpus de întrebări și fraze, prezentate de un anchetator (v.) informatorului (v.) într-o anumită ordine (alfabetică, pe sfere semantice, pe capitole etc.), în vederea obținerii datelor preconizate de pe teren. Mărimea unui c. este variabilă, în funcție de scopul cercetării, de interesul față de domeniul studiat, de timpul și mijloacele tehnice de care dispune anchetatorul etc. C. folosite la elaborarea atlaselor lingvistice cuprind câteva mii de întrebări și sunt organizate în mai multe părți; c. introductiv (cu date despre localitatea studiată, despre informator, despre condițiile în care are loc ancheta etc.); c. general (cu termenii generali, cunoscuți în toate graiurile, în legătură cu care trebuie să se obțină anumite răspunsuri); c. speciale (cu termeni specifici anumitor ocupații, din anumite zone și localități, pentru care, de asemenea, trebuie obținute răspunsuri). După problemele urmărite pe teren, se întocmesc c. fonetice, c. lexicale, c. gramaticale (morfologice și sintactice) etc. Structura unei întrebări-tip din aceste c. este următoarea: numărul întrebării (în chestionar); cuvântul-titlu (sau forma-titlu) al cărui fonetism e urmărit de cercetător; modul de obținere a răspunsului (întrebare indirectă, întrebare directă, gest, indicație, mimică, foto, desen, schiță etc.).