chisoi¹ sn [At: CHEST. V, 76 / V: (Ban) ches~, ~său / Pl: ? / E: chisea¹ + -oi] 1 (Mol) Pungă în care se păstrează tutunul. 2 (Ban, îf chesoi) Pungă din piele, împodobită cu înflorituri și cusături, în care se păstrează banii sau tutunul. 3 (Trs) Curea lată. 4 (Trs) Cingătoarea ciobanilor.

chisoi² sn [At: CHEST. V, 64 / Pl: ? / E: nct] 1 (Mol; Mun) Băț gros cu care se pisează porumbul în piuă. 2 (Mol; Mun) Pisălog cu care se bate cașul în putină pentru a se păstra pentru iarnă. 3 (Reg) Pisălog cu care se sfărâmă bulgării de cheag înmuiați în apă. 4 (Reg) Făcăleț mic cu care se pisează usturoiul. 5 (Fig; fam) Copil gras.

chisoi³ sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] (Reg) 1-2 Chiser (1-2).

chisoi⁴ sn [At: CHEST. V, 76 / Pl: ~oaie / E: chisea² + -oi] (Mol) Chisea² pentru dulceață.

chisóĭ n., pl. oaĭe, și chisagăŭ n., pl. ăĭe (d. chisez, mold. îld. pisez). Mold. Rar. Macahon, chilug de lemn. – Forma lit. pisoĭ nu se aude.

chesor sn vz chisoi¹

chisău sn vz chisoi¹

chișoi sm [At: H XVII, 425 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pește nedefinit mai îndeaproape.

macahón n., pl. oane (rut. mako-hín, gen. -hóna, chilug de pisat macu. V. macorteață). Nord. Chilug de lemn de pisat mac, usturoĭ, nucĭ ș. a., numit și chisoĭ și chisagăŭ.

chisoi, chiștola Primul înseamnă „lapte bătut” (Lex. reg. II, p. 22), la Rîmnicu-Vîlcea, al doilea, „a acri sau a săra prea mult o mîncare” (Lex. reg., II, P. 58), la Sibiu. Ambele par a fi în legătură cu sl. kys- „acru”, de unde avem și pe chiseliță, iar în Moldova pe chișleag.

chișoi s.m. (reg.) nume de pește.