16 definiții pentru chervan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHERVAN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.

CHERVAN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.

chervan sn [At: GORJAN, H. II, 116 / V: (înv) ~ruv~, ~e, chir~ / Pl: ~e / E: tc kervan] (Înv) 1 Caravană. 2 (Spc; îs) ~ pe mare Flotă comercială. 3 Car mare de transport. 4 Șir lung de trăsuri sau de care.

CHERVAN, chervane, s. n. (Învechit) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. V. brașoveancă. Trebuie să fi avut hazul lor călătoriile acelea cu chervanul. M. I. CARAGIALE, C. 75. Azi trebuie să cadă de la Galați chervanele cu băcălii. HOGAȘ, DR. 258. Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, V. 69. În urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I95. 2. Șir lung de trăsuri sau de care; caravană. [A pornit] pin Brașov, spre părțile apusului către Lipsea, în chervan, cum umblau negustorii p-atunci. CARAGIALE, O.III 38. Chervanul se ținea lanț; sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta. GHICA, S. 323.

CHERVAN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Tc. kervan.

CHERVAN ~e n. înv. 1) Car mare pentru transportarea mărfurilor și a persoanelor. 2) Caravană de care. /<turc. kervan

chervan n. 1. caravană în mișcare: la Băneasa chervanul se ținea lanț, sute de trăsuri mergeau lin pe șleau una după alta GHICA; 2. car mare de transport: cu clopote la gâturi ca la ori și ce chervan PANN. [Turc. KERVAN, caravană].

cherván n., pl. e (turc. kervan, d. pers. kiarvân. V. caravană, carvasara). Vechĭ. Caravană. Car mare de marfă și călătorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chervan (înv.) s. n., pl. chervane

chervan (înv.) s. n., pl. chervane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: chervan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chervan
  • chervanul
  • chervanu‑
plural
  • chervane
  • chervanele
genitiv-dativ singular
  • chervan
  • chervanului
plural
  • chervane
  • chervanelor
vocativ singular
plural
chearuvan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chirvan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheurvan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chervan, chervanesubstantiv neutru

învechit
  • 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuie să fi avut hazul lor călătoriile acelea cu chervanul. M. I. CARAGIALE, C. 75. DLRLC
    • format_quote Azi trebuie să cadă de la Galați chervanele cu băcălii. HOGAȘ, DR. 258. DLRLC
    • format_quote Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, V. 69. DLRLC
    • format_quote În urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. DLRLC
  • 2. Șir lung de trăsuri sau de care. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: caravană
    • format_quote [A pornit] pin Brașov, spre părțile apusului către Lipsca, în chervan, cum umblau negustorii p-atunci. CARAGIALE, O. III 38. DLRLC
    • format_quote Chervanul se ținea lanț; sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta. GHICA, S. 323. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.