cherăúd, V. chearaud.

chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: ~rhuz / Pl: ~uzi, ~ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit.

chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).