6 definiții pentru chepcea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chepceá1 sf [At: ȘIO / V: chip~ / Pl: ~céle / E: tc kepče] (Reg) 1 Lingură mare găurită, cu care se ia spuma. 2 Lingură cu care se amestecă în metale topite.

chepceá2 sf [At: DDRF / Pl: ~céle / E: nct] (Sst) Covor de pâslă.

chepceá și chipceá f., pl. ele (turc. kepče, d. pers. kefče, polonic, chipceag, de unde și ngr. kepsé și bg. kebče. V. chipcel, chipceag). Munt. Mold. Rar. Linguroĭ cu găurĭ de luat spuma din ferturĭ. – În Hațeg căpcea, căuș de băut apă. V. cáuc și cĭorbalîc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEPCEÁ s. v. spumieră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chepceá (-éle), s. f. – Lingură de spumă. Tc. kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεψέ, bg. kebče. Probabil cuvînt identic cu chepcel, s. n. (vas de scos apă; instrument de pescuit), care pare un dim. cu suf. -el. Totuși, Giuglea, Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și DAR) îl derivă de la lat. caucellus (cf. fr. choisel, choseau) care prezintă dificultăți fonetice. Cf. Graur, BL, V, 92.

Intrare: chepcea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chepcea
  • chepceaua
plural
  • chepcele
  • chepcelele
genitiv-dativ singular
  • chepcele
  • chepcelei
plural
  • chepcele
  • chepcelelor
vocativ singular
plural