chepeng sn [At: COSTINESCU / V: chi~, chio~, -ghiu~ ~ent / Pl: ~uri / E: tc kepenk] 1 Ușă de pivniță, așezată la nivelul podelei cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă. 2 (Rar) Oblon. 3 (Îlav) În ~ Care se poate ridica și coborî vertical. 4 (Reg) Zăvor.

CHEPENG, chepenguri, s. n. (Popular) 1. Ușă de pivniță așezată orizontal, la nivelul podelei; p. ext. intrare, deschizătură la un beci care se închide cu oastfel de ușă. Cerul tremură ca-n vis Pe chepengul larg deschis. BANUȘ, B. 27. Iese din beci... închide chepengul la loc. CARAGIALE, O. I 267. ♦ Capac așezat orizontal sau înclinat la intrarea în magazia unui vapor sau a unui șlep. Prin deschizătura pătrată... cădea în jos, în șlep, o cutie de lumină cu patru fețe, înconjurată de umbră... Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. DUMITRIU, F. 153. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. ◊ Loc. adv. În chepeng = putîndu-se ridica și lăsa vertical. Ferestrele catului de sus... întărite cu vergele de fier și cu obloane ce se trăgeau în chepeng. ODOBESCU, S. I 127.

CHEPENG, chepenguri, s. n. 1. Ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul pămîntului. ♦ Capac așezat la intrarea în magazia unei nave. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Tc. kepenk.

CHEPENG ~uri n. 1) Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; trapă. 2) înv. Oblon rulant la ușa sau la fereastra unui magazin. /<turc. kepenk

chepeng n. ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul podelei: chepengul beciului; în chepeng, drept în jos: obloane ce se trăgeau drept în chepeng Od. [Turc. KEPENK].

chepeng n. ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul podelei: chepengul beciului; în chepeng, drept în jos: obloane ce se trăgeau drept în chepeng OD. [Turc. KEPENK].

chepéng, chi- și chĭo- n., pl. urĭ și e (turc. kepenk, pop. -ng, capange, chepeng; ngr. kepéngi, bg. kepenk. V. capac. Sud. Oblon, ușă orĭ capac orizontal orĭ aplecat (ca la unele pivnițe, la magaziile corăbiilor ș. a.): deschid chepengurile vaporuluĭ (ChN. 1, 114). Un chepeng, vertical saŭ ca obloanele care se ridică și se învălătucesc deasupra ușiĭ orĭ ferestreĭ: obloane care se trăgeaŭ în chepeng. V. ghilotină.

cheopeng sn vz chepeng

chepenghiu sn vz chepeng

chepent sn vz chepeng

chiopeng sn vz chepeng

chipeng sn vz chepeng

chĭopéng, V. chepeng.

chipéng, V. chepeng.

chepeng s. n., pl. chepenguri

chepeng s. n., pl. chepenguri

chepeng s. n., pl. chepenguri

chepeng, pl. chepenguri

CHEPENG s. v. oblon.

CHEPENG s. trapă. (~ la o pivniță.)

chepeng s. v. OBLON.

chepeng (chepenguri), s. n. – 1. Ușă cu care se închide intrarea în pivniță. – 2. Oblon. – Mr. chepenge, megl. chipeng. Tc. kepenk (Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1159; Ronzevalle 145); cf. ngr. ϰεπέγϰι, alb. kjepenkj (Meyer 223), bg. kepenk.