25 de definiții pentru chel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEL, CHEALĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel.

CHEL, CHEALĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel.

chel1, ~ea [At: MUMULEANU, ap. GCR II 246/34 / V: chiel, chială / Pl: ~i, ~ele / E: tc kel] 1-2 smf, a (Persoană) fără păr pe cap Si: pleșuv, chelos.[1] 3 a (Îc) Grâu ~ Specie de grâu de toamnă. 4 a (D. un munte, deal, etc.) Fără vegetație Si: gol, pleș.

  1. Sinonimul chelos nu are intrare separată în MDA2. Posibil chelios. — Ladislau Strifler

chel2 sm [At: PANȚU, PL.2 / V: (Trs) chil / Pl: chei / E: ger KohI] (Bot; reg) Varză-creață.

CHEL, CHEALĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) fără păr; pleșuv. Le speriau [pe fete] că, dacă nu se lasă cu cozile strînse pînă le usturau ochii, rămîn chele. PAS, Z. I 219. Își scoate pălăria și-și șterge binișor cu batista capul chel, lustruit ca fildeșul, apoi se descheie la vestă. VLAHUȚĂ, O. A. II 242. Ginerele împăratului cel chel spuse nevesti-sii ce făcu. ISPIRESCU, L. 171. Să-i cază cosița, Să rămîie cheală. TEODORESCU, P. P. 369. ◊ (Substantivat) Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar v. tichie.Fig. (Rar, despre munți) Care nu are vegetație; pleșuv. Înaintea lor se ridica un munte chel; nici un arbore; pe jos iarba era păscută. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.

CHEL, CHEALĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni, adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Tc. kel.

CHEL cheală (chei, chele) Care are chelie; pleșuv. /<turc. kel

chel a. și m. care e fără păr pe tot capul sau numai pe o parte, pleșuv: chelului ce-i lipsește, numai tichie de mărgăritar PANN. [Turc. KEL].

chel, cheálă adj., pl. chelĭ și cheĭ, chele (turc. kel; bg. kel. V. cheleș). Pleșuv, al căruĭ cap n’are păr. Cheluluĭ tichie de mărgăritar îĭ trebuĭe, ție-țĭ lipsește un lucru necesar, și tu facĭ lux (se zice despre un sărac care face lux ridicul orĭ despre un prost care-și cumpără cărțĭ pe care nu le pricepe ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chel adj. m., pl. chei; f. chea, pl. chele

chel adj. m., pl. chei; f. cheală, pl. chele

chel adj. m., pl. chei; f. sg. cheală, pl. chele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEL adj. pleșuv, (înv. și pop.) pleș, pleșuvit, (reg.) chelbos, pleșcat, târcav, (Transilv. și Ban.) peleag, (înv.) cheleș.

CHEL adj. pleșuv, (înv. și pop.) pleș, pleșuvit, (reg.) chelbos, pleșcat, tîrcav, (Transilv. și Ban.) peleag, (înv.) cheleș. (Om ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chel (-ială), adj. – Pleșuv, fără păr. Tc. kel (Șeineanu, II, 104; Lokotsch 1152). Cuvînt cunoscut numai în Munt. și Mold. (ALR, I, 12). Forma de pl. m. oscilează între cheli și chei. Der. cheli, vb. (a pierde părul); chelie, s. f. (calviție; pleșuvie; înv., favus); cheleș (mr. chileș, megl. cheleș), adj. (chel), din tc. keleș; chelbaș, adj. (înv., bolnav de favus, chelbos), din tc. kel și baș „cap” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1025); chelboși, vb. (a-și pierde părul); chelboșie, s. f. (calviție). Nu este posibil să separăm de aceste ultime cuvinte pe chelbe, s. f. (înv., favus; calviție), care totuși a fost interpretat plecîndu-se de la lat. *calvia cu l propagat *clalvia (Tiktin; Pușcariu, Dacor., IV, 720; DAR; cf. îndoielile din REW 1530), dar care nici măcar astfel ar fi produs rezultatul care i se atribuie; sau din alb. kjëlp „puroi” (Philippide, Viața rom., IV (1916), p. 39). Dacă se are în vedere absoluta identitate a cuvintelor menționate aici, ca și circumstanța că chelbe circulă în aceleași regiuni ale vechiului regat al Romîniei, cu excepția Trans., reiese evident că este vorba de același cuvînt tc. (opinie împărtășită de Șeineanu, II, 105 și Rosetti, I, 160). Probabil este vorba de o dublă formație regresivă: chelboșie a dat chelbos, adj. (chel), și acesta a dus la chelbe (chelie), ca scîrboșie, față de scîrbos și scîrbă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi cheală la pat expr. (er.) a fi frigidă.

a-i da în cap lui chelu’ / lui mutu’ expr. (adol.) a se masturba.

Intrare: chel
adjectiv (A54)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chel
  • chelul
  • chelu‑
  • chea
  • cheala
plural
  • chei
  • cheii
  • chele
  • chelele
genitiv-dativ singular
  • chel
  • chelului
  • chele
  • chelei
plural
  • chei
  • cheilor
  • chele
  • chelelor
vocativ singular
  • chelule
  • chele
  • chea
  • chealo
plural
  • cheilor
  • chelelor
cheaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cheoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chel, cheaadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleșuv
    • format_quote Le speriau [pe fete] că, dacă nu se lasă cu cozile strînse pînă le usturau ochii, rămîn chele. PAS, Z. I 219. DLRLC
    • format_quote Își scoate pălăria și-și șterge binișor cu batista capul chel, lustruit ca fildeșul, apoi se descheie la vestă. VLAHUȚĂ, O. A. II 242. DLRLC
    • format_quote Ginerele împăratului cel chel spuse nevesti-sii ce făcu. ISPIRESCU, L. 171. DLRLC
    • format_quote Să-i cază cosița, Să rămîie cheală. TEODORESCU, P. P. 369. DLRLC
    • format_quote Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar. DLRLC
    • 1.1. figurat rar (Despre munți) Care nu are vegetație. DLRLC
      sinonime: pleșuv
      • format_quote Înaintea lor se ridica un munte chel; nici un arbore; pe jos iarba era păscută. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.