O definiție pentru chentimă
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
chentimă, chentime s. f. Semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, urcând cu două trepte (note) sărite sunetul anterior și corespunzând terței în muzica occidentală. ◊ Două chentime = semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, ce urcă cu o treaptă sunetul anterior (în muzica liniară o secundă). – Din gr. kentima.
Intrare: chentimă
chentimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |