O definiție pentru chentimă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

chéntimă, chentime s. f. Semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, urcând cu două trepte (note) sărite sunetul anterior și corespunzând terței în muzica occidentală. ◊ Două chentime = semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, ce urcă cu o treaptă sunetul anterior (în muzica liniară o secundă). – Din gr. kentima.

Intrare: chentimă
chentimă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chentimă
  • chentima
plural
  • chentime
  • chentimele
genitiv-dativ singular
  • chentime
  • chentimei
plural
  • chentime
  • chentimelor
vocativ singular
plural