2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chemuluire sf [At: KLEIN, D. 114 / V: chim~ / P: ~mu-lu-i-re / Pl: ~ri / E: chemului] (Mgm; înv) 1 Chibzuire. 2 Socotire. 3 Păstrare. 4 Cruțare. 5 Economie.
chemului vi [At: (a. 1690) IORGA, S. D. XII, 234 / V: chim~ / Pzi: ~esc și chemului / E: mg kémelni, kémlelni] (Mgm; înv) 1 A socoti. 2 A ține seama. 3 A cerceta. 4 A observa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chimului v vz chemului
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chimuluire sf vz chemuluire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEMULUI vb. (Criș.) A lua în seamă, a băga de seamă. Zeace mii de oamini cădea într-o zi morți de armele lor și nice un fealiu de omu nu chimuluia ... nice pre sine încă nu chimuluia, nice vecinii și priiatenii săi. C 1692, 514r. ♦ A păzi. S-ai pofti bunătatea mea și toată marha mea, nu aș eu ține si nu o așu chimului eu de tine, Doamne, toată. MISC. SEC. XVII, 83r. Etimloogie: magh. kémelni, kémlelni. Cf. adinta.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chemuluĭésc v. tr. (ung. kémelni, kémlelni, id.). Maram. (la 1690. Acad.). Cercetez, observ. V. nechimuluifa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chemului (-uesc, -it), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chemului, chemuluiesc, vb. IV (reg., înv.) a chibzui, a socoti, a ține seama; a cerceta, a observa.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|