chemător, chemători, s.m. Persoană care face invitații la nuntă din partea mirilor: „În portul acela de sărbătoare, cei patru chemători pornesc, încă în ziua aceea, la chemat, adică să invite la nuntă” (Gherman, 1938: 7). – Din chema „a invita” + suf. -ător (DLRM, DEX, MDA).