opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.

cheltuitor, ~oare a [At: COD. CALIMAH, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: cheltuia -tor] 1-2 (Înv) Care (se) consumă. 3 Care cheltuiește Si: risipitor, mână-spartă. 4 (Înv) Casier.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj. Care cheltuiește mult, care dă bani cu ușurință pe lucruri de prisos; fără chibzuință, căruia îi place să cheltuiască; risipitor, mînă-spartă. Om cheltuitor. ◊ (Substantivat) Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. – Pronunțat: tu-i-.

CHELTUITOR, -OARE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.

CHELTUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor

cheltuitor a. și m. care cheltuiește mult, căruia îi place a cheltui.

cheltuitór, -oáre adj. Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cheltuitor (desp. -tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare

cheltuitor (-tu-i-) adj. m., s. m., pl. cheltuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. cheltuitoare

cheltuitor adj. m., s. m., pl. cheltuitori; f. sg. și pl. cheltuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELTUITOR s. v. casier.

CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

CHELTUITOR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)

cheltuitor s. v. CASIER.

Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător

Intrare: cheltuitor (adj.)
cheltuitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: chel-tu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorul
  • cheltuitoru‑
  • cheltuitoare
  • cheltuitoarea
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorii
  • cheltuitoare
  • cheltuitoarele
genitiv-dativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorului
  • cheltuitoare
  • cheltuitoarei
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorilor
  • cheltuitoare
  • cheltuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cheltuitor (s.m.)
  • silabație: chel-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorul
  • cheltuitoru‑
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorii
genitiv-dativ singular
  • cheltuitor
  • cheltuitorului
plural
  • cheltuitori
  • cheltuitorilor
vocativ singular
  • cheltuitorule
plural
  • cheltuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cheltuitor, cheltuitorisubstantiv masculin
cheltuitoare, cheltuitoaresubstantiv feminin
cheltuitor, cheltuitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: risipitor
    • format_quote Om cheltuitor. DLRLC
    • format_quote Nu fii zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 248. DLRLC
etimologie:
  • Cheltui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.