2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELÍM s. n. v. chilim.

chelí [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lésc / E: chel] 1-2 vti A rămâne sau a face să rămână fără păr Si: a pleșuvi. 3 vt (Fig) A goli.

chilím2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.

chilím v vz deschilini

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

CHILÍM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.

CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A rămîne fără păr, a deveni chel. A chelit încă de tînăr.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelím s. n.

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.

A CHELÍ ~ésc intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleșuvi. /Din chel

CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim

chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].

chelésc v. intr. (d. chel). Devin chel.

chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 să cheleáscă

chilím (pop.) s. n., pl. chilímuri

chelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cheleáscă

arată toate definițiile

Intrare: cheli (verb)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cheli
  • chelire
  • chelit
  • chelitu‑
  • chelind
  • chelindu‑
singular plural
  • chelește
  • cheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chelesc
(să)
  • chelesc
  • cheleam
  • chelii
  • chelisem
a II-a (tu)
  • chelești
(să)
  • chelești
  • cheleai
  • cheliși
  • cheliseși
a III-a (el, ea)
  • chelește
(să)
  • chelească
  • chelea
  • cheli
  • chelise
plural I (noi)
  • chelim
(să)
  • chelim
  • cheleam
  • chelirăm
  • cheliserăm
  • chelisem
a II-a (voi)
  • cheliți
(să)
  • cheliți
  • cheleați
  • chelirăți
  • cheliserăți
  • cheliseți
a III-a (ei, ele)
  • chelesc
(să)
  • chelească
  • cheleau
  • cheli
  • cheliseră
Intrare: chilim
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilim
  • chilimul
  • chilimu‑
plural
  • chilimuri
  • chilimurile
genitiv-dativ singular
  • chilim
  • chilimului
plural
  • chilimuri
  • chilimurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelim
  • chelimul
plural
  • chelimuri
  • chelimurile
genitiv-dativ singular
  • chelim
  • chelimului
plural
  • chelimuri
  • chelimurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cheli

etimologie:

chilim chelim popular

  • 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scoarță 3 exemple
    exemple
    • A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 291.
      surse: DLRLC
    • Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29.
      surse: DLRLC
    • poetic S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, V. 484.
      surse: DLRLC
  • 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: