2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

cheli [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lesc / E: chel] 1-2 vti A rămâne sau a face să rămână fără păr Si: a pleșuvi. 3 vt (Fig) A goli.

CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A rămîne fără păr, a deveni chel. A chelit încă de tînăr.

CHELI- elem. „gheară, clește”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)

A CHELI ~esc intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleșuvi. /Din chel

chelésc v. intr. (d. chel). Devin chel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelesc, 3 sg. chelește, imperf. 1 cheleam; conj. prez. 1 sg. să chelesc, 3 să chelească

cheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelesc, imperf. 3 sg. chelea; conj. prez. 3 să chelească

cheli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelesc, imperf. 3 sg. chelea; conj. prez. 3 sg. și pl. chelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHELI vb. (MED.) a pleșuvi, (pop.) a chelboși, (înv.) a pleși.

CHELI vb. (MED.) a pleșuvi, (reg.) a chelboși. (înv.) a pleși.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHELI- „gheare, clești”. ◊ L. chelae „foarfecele racului” > L. sav. cheli-, fr. chéli-, engl. id. > rom. cheli-.~cer (v. -cer1), s. n., fiecare dintre cele două apendice cefalice în formă de clește ale arahnidelor; ~fer (v. -fer), adj., s. m., 1. adj., Care este înzestrat cu gheare sau cu clești. 2. s. m., Specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; ~form (v. -form), adj., în formă de gheară sau de clește.

Intrare: cheli (pref.)
cheli2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cheli
Intrare: cheli (verb)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cheli
  • chelire
  • chelit
  • chelitu‑
  • chelind
  • chelindu‑
singular plural
  • chelește
  • cheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chelesc
(să)
  • chelesc
  • cheleam
  • chelii
  • chelisem
a II-a (tu)
  • chelești
(să)
  • chelești
  • cheleai
  • cheliși
  • cheliseși
a III-a (el, ea)
  • chelește
(să)
  • chelească
  • chelea
  • cheli
  • chelise
plural I (noi)
  • chelim
(să)
  • chelim
  • cheleam
  • chelirăm
  • cheliserăm
  • chelisem
a II-a (voi)
  • cheliți
(să)
  • cheliți
  • cheleați
  • chelirăți
  • cheliserăți
  • cheliseți
a III-a (ei, ele)
  • chelesc
(să)
  • chelească
  • cheleau
  • cheli
  • cheliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cheli, chelescverb

etimologie:
  • chel DEX '98 DEX '09

chelielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „gheară, clește”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.