CHELFANEAlĂ, chelfăneli, s. f. (Familiar) Bătaie zdravănă; ocara, mustrare aspră. Își primea zilnic porția ei de chelfăneală. STANCU, D. 494. Plutonieri și comisari mîncară chelfăneală. PAS, Z. III 149. Știi c-am mai mîncat eu o dată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298.