9 definiții pentru chelemet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chelemet sn [At: GORJAN, H. IV, 173/29 / V: chili~, chilimăt, (Buc) cilimăt / Pl: ~uri / E: tc kelimet] (Reg) 1 Relație. 2 Prietenie. 3 Afacere. 4 (Îe) A face ~ cu cineva A sta de vorbă. 5 (Îae) A-și face de lucru cu cineva. 6 (Îae) A se întovărăși cu cineva la arat.
CHELEMET, chelemeturi, s. n. (Învechit, mai ales în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. Ca vecini, se cunoșteau de pe nume, chelemet nu făceau unii cu alții. CONTEMPORANUL, VII 482. Eu văd că nu e treabă să fac chelemet cu dînsa. GORJAN, H. IV 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHELEMET, chelemeturi, s. n. (Înv., în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. – Tc- kelimat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
chelemet n. Mold. în locuțiunea: a face chelemet cu cineva, a avea daraveri împreună. [Turc. KELIMET, vorbă, vorbire].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chelemét n., pl. urĭ (turc. ar. kelimet, vorbă). Fam. A face chelemet cu cineva, a face societate, a fi în relațiune cu cineva, a face haz de cineva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chilimăt sn vz chelemet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chilimet sn vz chelemet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chelemet (chelemeturi), s. n. – Raport, relație. Tc. kelimet „discurs” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). Sec. XIX, rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chelemet, chelemeturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relație, legătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chelemet, chelemeturisubstantiv neutru
- A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. DLRLC
- Ca vecini, se cunoșteau de pe nume, chelemet nu făceau unii cu alții. CONTEMPORANUL, VII 482. DLRLC
- Eu văd că nu e treabă să fac chelemet cu dînsa. GORJAN, H. IV 173. DLRLC
-
etimologie:
- kelimat DLRM