Definiția cu ID-ul 906272:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELĂLĂITURĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. S-auzea pe cîmp chelălăitura unui cîine.Fig. Exclamație nearticulată, rostită pe ton plîngător; tînguire, vaiet. Unde-i? se zvîrcoli Omu cu o chelălăitura ca a mutului. SADOVEANU, P. M. 271. Nu trebuie dat crezămînt chelălăiturilor acestor canalii. CARAGIALE, O. II 105. – Pronunțat: -lă-i-.