2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefuit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: chefui] 1 Cu chef. 2 Puțin amețit de băutură Si: (pfm) afumat.

chefuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: chefui] Chef (13).

CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.

CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.

chefui [At: CARAGIALE, T. I, 232 / Pzi: ~esc și (rar) chefui, 3 chefuie / E: chef + ui] 1 vi A petrece zgomotos (cu băutură, cu cântece și lăutari). 2 vr (Rar) A se ameți de băutură.

CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgomotos cu băutură și cîntece. Cei med bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35. (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: )Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176. ◊ Refl. Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41. Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142.

CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgomotos cu băutură (și cu cîntece). – Din chef.

A CHEFUI ~iesc intranz. A face un chef; a benchetui. /chef + suf. ~ui

chefuì v. 1. a face chef: poftiră pe Făt-Frumos la masă, ca să chefuiască și să petreacă ISP.; 2. a petrece mai ales cu băutură: șapte buți de vin scotea, mare chef că chefuia POP.

chefuĭésc v. intr. (d. chef). Fam. Fac chef, petrec. V. refl. Mă cam îmbăt. – Și a se chefălui (Mold.), a se chefeli (Olt.)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, 3 sg. chefuiește, imperf. 1 chefuiam; conj. prez. 1 sg. să chefuiesc, 3 să chefuiască

chefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, imperf. 3 sg. chefuia; conj. prez. 3 să chefuiască

chefui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, imperf. 3 sg. chefuia; conj. prez. 3 sg. și pl. chefuiască

chefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEFUI vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

CHEFUI vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

Intrare: chefuit
chefuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chefui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chefui
  • chefuire
  • chefuit
  • chefuitu‑
  • chefuind
  • chefuindu‑
singular plural
  • chefuiește
  • chefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chefuiesc
(să)
  • chefuiesc
  • chefuiam
  • chefuii
  • chefuisem
a II-a (tu)
  • chefuiești
(să)
  • chefuiești
  • chefuiai
  • chefuiși
  • chefuiseși
a III-a (el, ea)
  • chefuiește
(să)
  • chefuiască
  • chefuia
  • chefui
  • chefuise
plural I (noi)
  • chefuim
(să)
  • chefuim
  • chefuiam
  • chefuirăm
  • chefuiserăm
  • chefuisem
a II-a (voi)
  • chefuiți
(să)
  • chefuiți
  • chefuiați
  • chefuirăți
  • chefuiserăți
  • chefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chefuiesc
(să)
  • chefuiască
  • chefuiau
  • chefui
  • chefuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chefui, chefuiescverb

  • 1. A face un chef, a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei mai bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35. DLRLC
    • format_quote (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: ) – Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176. DLRLC
    • format_quote reflexiv Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
    • format_quote Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142. DLRLC
etimologie:
  • Chef + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.