2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefní vi [At: CIHAC II, 61 / V: ~eoní, ~emní, ~egní / Pzi: ~nésc / E: ns cf cheof, clefăi] 1 (D. câini) A lătra de bucurie (când au dat de urma vânatului). 2 A clefăi.

CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.

CHEFNÍ, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.

CHEFNÍ, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Rar, despre cîini) A lătra (manifestîndu-și bucuria, mai ales la vînătoare). Din urmă îl goneau [pe bour] adulmecînd patru cîini, înșirați unul după altul și chefnind cu glasuri diferite. SADOVEANU, F. J. 374. Lăsînd în urma lor toți cîinii mahalalei lătrînd și chefnind a bucurie. DELAVRANCEA, la TDRG.

CHEFNÍ, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.). – Onomatopee.

A CHEFNÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre câinii de vânătoare) A lătra sacadat și agitat urmărind vânatul. /Onomat.

chefnì v. 1. a chelălăi (de câini) Od. [Onomatopee]. V. clefăì.

chefnésc v. intr. (imit ca și scheun, țifnesc ș. a.). Se zice despre cîne orĭ despre lup cînd scheaună de bucurie că vînatu e aproape orĭ (cînele) de bucurie c’a venit stăpînu luĭ: lupaniĭ slobozeaŭ chefnirĭ rare după ĭepurĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de rîs. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chefní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 să chefneáscă

chefní vb., ind. prez. 3 sg. chefnéște, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFNÍ vb. (reg.) a țăhni. (Ogarul ~.)

CHEFNI vb. (reg.) a țăhni. (Ogarul ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (lătrat).

Intrare: chefnire
chefnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefnire
  • chefnirea
plural
  • chefniri
  • chefnirile
genitiv-dativ singular
  • chefniri
  • chefnirii
plural
  • chefniri
  • chefnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chefni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chefni
  • chefnire
  • chefnit
  • chefnitu‑
  • chefnind
  • chefnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chefnește
(să)
  • chefnească
  • chefnea
  • chefni
  • chefnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chefnesc
(să)
  • chefnească
  • chefneau
  • chefni
  • chefniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefni

  • 1. rar (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: lătra țăhni 2 exemple
    exemple
    • Din urmă îl goneau [pe bour] adulmecînd patru cîini, înșirați unul după altul și chefnind cu glasuri diferite. SADOVEANU, F. J. 374.
      surse: DLRLC
    • Lăsînd în urma lor toți cîinii mahalalei lătrînd și chefnind a bucurie. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: