2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Amețit de băutură.

CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).

CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).

CHEFLÍU,-ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190. Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.

CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Tc. keyfli.

CHEFLÍU ~e (~i) Care are chef; cu chef; bine dispus; vesel. [Sil. che-fliu] /<turc. keyfli

chefliu a. 1. care e totdeauna cu chef, vesel; 2. cui place a face chef: om chefliu; 3. amețit, beat: io, cumnată, o să viu, cum mă vezi așa chefliu! POP. [Turc. KEFLI].

cheflíŭ, -íe adj. (turc. kefli). Fam. Bine dispus, vesel. Ĭubitor de chef, de beție. Cam beat, amețit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cheflíu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi

cheflíu adj. m. (sil. -fliu), f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFLÍU adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)

CHEFLIU adj. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)

Intrare: cheflie
  • silabație: che-fli-e, chef-li-e
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheflie
  • cheflia
plural
  • cheflii
  • chefliile
genitiv-dativ singular
  • cheflii
  • chefliei
plural
  • cheflii
  • chefliilor
vocativ singular
  • cheflie
  • cheflio
plural
  • chefliilor
Intrare: chefliu (adj.)
chefliu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: che-fliu, chef-liu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefliu
  • chefliul
  • chefliu‑
  • cheflie
  • cheflia
plural
  • cheflii
  • chefliii
  • cheflii
  • chefliile
genitiv-dativ singular
  • chefliu
  • chefliului
  • cheflii
  • chefliei
plural
  • cheflii
  • chefliilor
  • cheflii
  • chefliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefliu, -ie cheflie chefliu (2)

  • 1. (Om) căruia îi plac chefurile.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190.
      surse: DLRLC
    • Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103.
      surse: DLRLC
    • Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vesel

etimologie:

  • limba turcă keyfli (literar keyifli).
    surse: DEX '09 DEX '98