2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefăluit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S., ap. DA / Pl: ~iți, ~e / E: chefului] (Înv) 1 Care a chefuit. 2 Care e amețit de băutură.

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222.

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.

chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.

chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chefăluít adj. m., pl. chefăluíți; f. sg. chefăluítă, pl. chefăluíte

!chefăluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiéște, imperf. 3 sg. se chefăluiá; conj. prez. 3 să se chefăluiáscă

chefăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefăluiésc, imperf. 3 sg. chefăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefăluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFĂLUÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

chefălui vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Intrare: chefăluit
chefăluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefăluit
  • chefăluitul
  • chefăluitu‑
  • chefălui
  • chefăluita
plural
  • chefăluiți
  • chefăluiții
  • chefăluite
  • chefăluitele
genitiv-dativ singular
  • chefăluit
  • chefăluitului
  • chefăluite
  • chefăluitei
plural
  • chefăluiți
  • chefăluiților
  • chefăluite
  • chefăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chefălui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chefălui
  • chefăluire
  • chefăluit
  • chefăluitu‑
  • chefăluind
  • chefăluindu‑
singular plural
  • chefăluiește
  • chefăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chefăluiesc
(să)
  • chefăluiesc
  • chefăluiam
  • chefăluii
  • chefăluisem
a II-a (tu)
  • chefăluiești
(să)
  • chefăluiești
  • chefăluiai
  • chefăluiși
  • chefăluiseși
a III-a (el, ea)
  • chefăluiește
(să)
  • chefăluiască
  • chefăluia
  • chefălui
  • chefăluise
plural I (noi)
  • chefăluim
(să)
  • chefăluim
  • chefăluiam
  • chefăluirăm
  • chefăluiserăm
  • chefăluisem
a II-a (voi)
  • chefăluiți
(să)
  • chefăluiți
  • chefăluiați
  • chefăluirăți
  • chefăluiserăți
  • chefăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • chefăluiesc
(să)
  • chefăluiască
  • chefăluiau
  • chefălui
  • chefăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefălui

  • 1. regional A se ameți de băutură; a se îmbăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameți chercheli turmenta îmbăta 3 exemple
    exemple
    • De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310.
      surse: DLRLC
    • Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554.
      surse: DLRLC
    • Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chef + sufix -ălui.
    surse: DEX '98 DEX '09