8 definiții pentru chiaburime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIABURIME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime.
CHIABURIME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiaburime sf [At: DA ms / Pl: ~mi / E: chiabur + -ime] 1-2 Totalitatea chiaburilor (1, 3). 3-4 Mulțime de chiaburi (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIABURIME s. f. Totalitatea chiaburilor, constituind, după desființarea moșierimii ca clasă, cea mai însemnată clasă exploatatoare de la sate. Lupta împotriva chiaburimii face parte integrantă din sarcinile consolidării și întăririi pozițiilor democrației populare care, ca o formă a dictaturii proletariatului, are drept una din funcții pe aceea de a limita și apoi lichida exploatarea omului de către om la orașe și sate. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 299. O dată cu aplicarea reformei agrare [din 1945], și chiar în cursul aplicării ei, s-au manifestat puternic interesele de clasă deosebite și opuse ale chiaburimii, de o parte, și ale țărănimii sărace și mijlocașe, de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. ◊ Îngrădire (sau izolare) a chiaburimii v. îngrădire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIABURIME s. f. Totalitatea chiaburilor. – Din chiabur + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cheaburime sf vz chiaburime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiaburime (desp. chia-) s. f., g.-d. art. chiaburimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiaburime (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiaburime s. f. (sil. chia-), g.-d. art. chiaburimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: chia-bu-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
chiaburimesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea chiaburilor, constituind, după desființarea moșierimii ca clasă, cea mai însemnată clasă exploatatoare de la sate, mulțime de chiaburi. DEX '09 DLRLC
- Lupta împotriva chiaburimii face parte integrantă din sarcinile consolidării și întăririi pozițiilor democrației populare care, ca o formă a dictaturii proletariatului, are drept una din funcții pe aceea de a limita și apoi lichida exploatarea omului de către om la orașe și sate. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 299. DLRLC
- O dată cu aplicarea reformei agrare [din 1945], și chiar în cursul aplicării ei, s-au manifestat puternic interesele de clasă deosebite și opuse ale chiaburimii, de o parte, și ale țărănimii sărace și mijlocașe, de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 274. DLRLC
-
etimologie:
- chiabur + sufix -ime. DEX '09 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.