6 definiții pentru charismatic carismatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique.

CARISMÁTIC, -Ă, carismátici, -e, adj. (Despre autoritate) Care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar; (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu. (< fr. charismatique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*charismátic [ch pron c] adj. m., pl. charismátici; f. charismátică, pl. charismátice

charismátic adj. m., pl. charismátici; f. sg. charismátică, pl. charismátice

carismátic adj. m., pl. carismátici; f. sg. carismátică, pl. carismátice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARISMÁTIC, -Ă adj. Înzestrat, dotat, talentat. [Cf. fr. charismatique, germ. charismatisch < gr. charisma – har dumnezeiesc]. [După Wahrig: „Deutsches Wörterbuch”; Bertelsmann: Volkslexikon].

Intrare: charismatic
charismatic adjectiv
  • pronunție: carismatic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • charismatic
  • charismaticul
  • charismaticu‑
  • charismatică
  • charismatica
plural
  • charismatici
  • charismaticii
  • charismatice
  • charismaticele
genitiv-dativ singular
  • charismatic
  • charismaticului
  • charismatice
  • charismaticei
plural
  • charismatici
  • charismaticilor
  • charismatice
  • charismaticelor
vocativ singular
plural
carismatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carismatic
  • carismaticul
  • carismaticu‑
  • carismatică
  • carismatica
plural
  • carismatici
  • carismaticii
  • carismatice
  • carismaticele
genitiv-dativ singular
  • carismatic
  • carismaticului
  • carismatice
  • carismaticei
plural
  • carismatici
  • carismaticilor
  • carismatice
  • carismaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

charismatic carismatic

  • 1. Referitor la charismă; care se caracterizează prin charismă.
    surse: DEX '09
    • diferențiere (Despre autoritate) Care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar; (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.
      surse: MDN '00
    • 1.1. Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție.
      surse: DEX '09
  • 2. în practicile religioase Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă.
    surse: DEX '09

etimologie: