CHARIENTISM s.n. Figură de stil reprezentînd o ironie fină, care nu vrea să indispună. [Pron. șa-ri-en-tism. / < fr. charientisme, cf. gr. charientismos – glumă, spirit].

CHARIENTISM /șa-/ s. n. figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. (< fr. charientisme, cf. gr. kharientismos, spirit)

charientism (fr. charientisme, gr. kharientismos „glumă”, „spirit”), figură ce reprezintă o ironie fină, care vrea să nu indispună, având un accent de umor specific epigramei perfecte (A). Se caracterizează prin ingeniozitatea expresiei. Este ironia agreabilă și „delicată”, pe care trebuie s-o conțină o replică dată unui preopinent fie prea orgolios, fie prea vulgar și nepriceput; în ambele cazuri însă figura țintește la trezirea bunei dispoziții, dar și la trezirea la realitate a preopinentului.