2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetluire sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: cetlui] (Reg) 1 Legare foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 Fixare.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.

cetluí [At: DOSOFTEI, V. S. 119 / V: ceat~, cehl~, celhuí, cezl~ / Pzi: ~iésc / E: mg csatolni] (Reg) 1 vt A lega foarte strâns sau strângând succesiv o sarcină cu ceatlăul sau cu o funie. 2 vt A lega fedeleș. 3 vt (Spc) A strânge cașul în storcătoare cu ceatlăul, ca să se scurgă zerul din el. 4 vt (Înv) A pune pe capul cuiva instrumentul de tortură numit ceatlău. 5 vt (Asr) A lega capul strâns cu un șervet, atunci când doare. 6-7 vr (Pan) A se tunde sau a se rade împrejurul capului. 8 vt (Pex) A bate zdravăn. 9 vt A căzni.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. _ Tran z. 1. A lega strîns, a lega fedeleș, a fereca. Dar pe coasta muntelui, Armata poporului, Străjerii dreptăților, Umblă-n calea hoților. Și mi-i cetluiesc în fiare Și-i așază sub zăvoare. DEȘLIU, N. 28. Îl cetluiseră și-l scrijelaseră niște soți ai săi, lepădîndu-l subt o laiță, la han. SADOVEANU, F. J. 411. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși. CREANGĂ, A. 8. ◊ Fig. Roibul lui... cetluit în pulpe vînjoase, de oțel, zbura sălbatec. SANDU-ALDEA, U. P. 16. ◊ (Poetic) Gîndurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. VLAHUȚĂ, P. 84. 2. A bate. Toți treziți pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine: EMINESCU, L. P. 127.

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strîns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Magh. csatolni.

A CETLUÍ ~iésc tranz. 1) A lega strâns. 2) pop. A bate tare (cu ceatlăul); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a îmblăti; a melestui. /<ung. csatolni

A SE CETLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<ung. csatolni

CETLUI vb. (Mold.) 1. A lega strîns. Fură ... cetluiți cu vîrteaje. DOSOFTEI, VS. Cu mlădițele viței și cu cîrceaiele mlădițelor tare era cezluit. CI, 100. 2. A strînge capul cuiva cu instrumentul de tortură numit c e a t l ă u. I-au ars împrejurul capului de le au pîrjolit părul cu un hier înhier- bîntat.; care semn trăiește și pină astăzi în țeara Moldovei și la Maramoruș, de să cehluiesc prejur cap. URECHE. Muncindu-i în tot fealiul, pe cărbuni îi punea, le cetluie capetele. PSEUDO-COSTIN, 21r; cf. NECULCE, apud TEW. ♦ A tunde. Cehlui. NCCD (gl.). ♦ A tortura. Și-l pugorîră ... de pe cruce de-l cetluiră. DOSOFTEI, VS. Variante: cehlui (URECHE; NCCD). gl. cezlui (CI, 100). Etimologie: magh. csatolni. Vezi si cetluilură.

cetluì v. Mold. 1. a strânge cu ajutorul unui ceatlău: a încărcat carul sdravăn și l’a cetluit bine GR.; 2. a lega țeapăn: îl cetluiți și-l aruncați în beciuri AL.

cetluĭésc v. tr. (d. ceatlăŭ). Leg țeapăn caru punînd și funiĭ pe deasupra și strîngînd funia c’un ceatlăŭ. Aplic cuĭva loviturĭ de ceatlăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cetlui (a ~) (reg.) (ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiesc, imperf. 3 sg. cetluia; conj. prez. 3 să cetluiască

cetluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cetluiáscă

cetluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CETLUÍ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)

CETLUI vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)

Intrare: cetluire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetluire
  • cetluirea
plural
  • cetluiri
  • cetluirile
genitiv-dativ singular
  • cetluiri
  • cetluirii
plural
  • cetluiri
  • cetluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cetlui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cetlui
  • cetluire
  • cetluit
  • cetluitu‑
  • cetluind
  • cetluindu‑
singular plural
  • cetluiește
  • cetluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetluiesc
(să)
  • cetluiesc
  • cetluiam
  • cetluii
  • cetluisem
a II-a (tu)
  • cetluiești
(să)
  • cetluiești
  • cetluiai
  • cetluiși
  • cetluiseși
a III-a (el, ea)
  • cetluiește
(să)
  • cetluiască
  • cetluia
  • cetlui
  • cetluise
plural I (noi)
  • cetluim
(să)
  • cetluim
  • cetluiam
  • cetluirăm
  • cetluiserăm
  • cetluisem
a II-a (voi)
  • cetluiți
(să)
  • cetluiți
  • cetluiați
  • cetluirăți
  • cetluiserăți
  • cetluiseți
a III-a (ei, ele)
  • cetluiesc
(să)
  • cetluiască
  • cetluiau
  • cetlui
  • cetluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cetlui, cetluiescverb

regional
  • 1. A lega strâns, a lega fedeleș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar pe coasta muntelui, Armata poporului, Străjerii dreptăților, Umblă-n calea hoților. Și mi-i cetluiesc în fiare Și-i așază sub zăvoare. DEȘLIU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Îl cetluiseră și-l scrijelaseră niște soți ai săi, lepădîndu-l subt o laiță, la han. SADOVEANU, F. J. 411. DLRLC
    • format_quote Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătuși. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Roibul lui... cetluit în pulpe vînjoase, de oțel, zbura sălbatec. SANDU-ALDEA, U. P. 16. DLRLC
    • format_quote poetic Gîndurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii, și din matca lor s-aruncă, Toate lacome-nsetate d-a ieși din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor încleștare. VLAHUȚĂ, P. 84. DLRLC
  • 2. Bate, ciomăgi, melestui, îmblăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toți treziți pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine: EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.