12 definiții pentru cetățenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETĂȚENIE s. f. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. – Cetățean + suf. -ie.

CETĂȚENIE s. f. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. – Cetățean + suf. -ie.

cetățenie sf [At: DICȚ. / Pl: ~ii / E: cetățean + -ie] 1 Calitate de cetățean. 2 Drept de cetățean (7).

CETĂȚENIE s. f. Calitate, drept de cetățean. A dobîndi cetățenia, Cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, li se poate acorda la cerere cetățenia Republicii Populare Romîne. B. O. 1952, 38. La o mică depărtare... unde era antica Sigibida, s-au găsit tablele de aramă... pe care se află mai multe nume de soldați, cărora li se acorda dreptul de cetățenie. GHICA, S. 162.

CETĂȚENIE s. f. Calitate, drept de cetățean. – Din cetățean + suf. -ie.

CETĂȚENIE f. Drept juridic de cetățean; calitatea de a fi cetățean. A acorda ~. A dobândi ~.Dublă ~ stare de a fi cetățean a două state. [Art. cetățenia; G.-D. cetățeniei; Sil. -ni-e] /cetățean + suf. ~ie

cetățenie f. calitatea, drepturile de cetățean.

cetățeníe f. (d. cetățean). Calitatea de cetățean al statuluĭ, indigenat, naturalizare, împămîntenire, supușie: supt Caracalla, cetățenia fu acordată tuturor locuitorilor imperiuluĭ roman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cetățenie s. f., art. cetățenia, g.-d. art. cetățeniei; pl. cetățenii

cetățenie s. f., art. cetățenia, g.-d. art. cetățeniei; pl. cetățenii

cetățenie s. f., art. cetățenia, g.-d. art. cetățeniei; pl. cetățenii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CETĂȚENIE s. (JUR.) supușenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

CETĂȚENIE s. (JUR.) supușenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)

Intrare: cetățenie
cetățenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetățenie
  • cetățenia
plural
  • cetățenii
  • cetățeniile
genitiv-dativ singular
  • cetățenii
  • cetățeniei
plural
  • cetățenii
  • cetățeniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cetățenie, cetățeniisubstantiv feminin

  • 1. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A dobândi cetățenia, DLRLC
    • format_quote Cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, li se poate acorda la cerere cetățenia Republicii Populare Romîne. B. O. 1952, 38. DLRLC
    • format_quote La o mică depărtare... unde era antica Sigibida, s-au găsit tablele de aramă... pe care se află mai multe nume de soldați, cărora li se acorda dreptul de cetățenie. GHICA, S. 162. DLRLC
    • 1.1. Dublă cetățenie = stare de a fi cetățean a două state. NODEX
etimologie:
  • Cetățean + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.