O definiție pentru cetățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetățeá sf [At: LB / Pl: ~ele / E: cetate + -ea] (Înv) 1-2 Cetățuie (1-2). 3 (În toponimie; lpl) Parte de hotar pe care se află legenda unei cetăți.

Intrare: cetățea
cetățea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.