CESIUNE, cesiuni, s. f. 1. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. 2. Termen folosit în legislația internațională pentru transferul dreptului de suveranitate asupra unor teritorii. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.

cesiune sf [At: HAMANGIU, C. C. 100 / Pl: ~ni / E: fr cession, lat cessio, -onis] 1 Transmitere, de către o persoană altei persoane, a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. 2-3 (Ccr) Obiect sau bun cesionat².

CESIUNE, cesiuni, s. f. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis.

CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unui preț, drepturile pe care le are față de datornicul său. V. cedare. ♦ Obiect, bun cesionat. – Pronunțat: -si-u-.

CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).

CESIUNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are față de datornicul său. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].

CESIUNE s. f. cedare. ◊ transmitere prin contract de către o persoană sau firmă (cedent) unei alte persoane sau firme (cesionar) a unui bun sau a unui drept. ◊ bun cesionat. (< fr. cession, lat. cessio)

CESIUNE ~i f. jur. 1) Transmitere de către o persoană altei persoane un drept de creanță în baza unui contract. 2) Drept sau bun material cesionat. ~ea bunurilor. [Sil. -si-u-] /<fr. cession, lat. cessio, ~onis

cesiune f. cedarea proprietății sau a drepturilor sale: cesiunea bunurilor, părăsirea din partea datornicului a bunurilor pe seama creditorilor.

*cesiúne f. (lat. céssio, -ónis, d. cédere, cessum, a ceda. V. cedez, ac-, con-, pro-, se- și suc-cesiune, purced). Cedare, părăsire în favoarea altuĭa: cesiunea averiĭ.

țesiune^[1] sf vz cesiune

cesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. cesiunii; pl. cesiuni

cesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. cesiunii; pl. cesiuni

cesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. cesiunii; pl. cesiuni

cesiune (i-u)

cesiune, -ni.