17 definiții pentru cerviș ciriviș cirviș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cervíș sn [At: DA ms / V: cir~, ciri~ / Pl: ~uri / E: tc çerviş] (Înv) 1 Grăsime de vacă topită și păstrată pentru a fi folosită în alimentație. 2 Carne conservată în untură topită.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Din tc. çervis.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Din tc. çervis.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Învechit) Grăsime topită de vacă, păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29. – Variante: cirivíș (DELAVRANCEA, S. 125), cirvíș (ISPIRESCU, L. 150) s. n.

CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime topită păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Tc. çerviș.

cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.

cirivíș sn vz cerviș

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRIVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș.

CIRVÍȘ s. n. v. cerviș.

cereviș (ciriviș) n. grăsime topită de bou, vacă, bivol (scoasă din oase la zalhana) ce se întrebuințează la bucătărie: își puse o bășică de ciriviș în cap ISP. [Turc. ČERVIȘ, lit. gras].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cervíș (înv.) s. n., pl. cervíșuri

cervíș s. n., pl. cervíșuri

Intrare: cerviș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerviș
  • cervișul
  • cervișu‑
plural
  • cervișuri
  • cervișurile
genitiv-dativ singular
  • cerviș
  • cervișului
plural
  • cervișuri
  • cervișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciriviș
  • cirivișul
  • cirivișu‑
plural
  • cirivișuri
  • cirivișurile
genitiv-dativ singular
  • ciriviș
  • cirivișului
plural
  • cirivișuri
  • cirivișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirviș
  • cirvișul
  • cirvișu‑
plural
  • cirvișuri
  • cirvișurile
genitiv-dativ singular
  • cirviș
  • cirvișului
plural
  • cirvișuri
  • cirvișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerviș ciriviș cirviș învechit

  • 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și folosită în alimentație.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se aprovizionează... cu oi, grîu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș, seu etc. GHICA, S. A. 29.
      surse: DLRLC
  • 2. Carne conservată în seu topit.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: