Definiția cu ID-ul 949494:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

certitúră, certituri, s.f. – (reg.; înv.) Loc defrișat; curătură. ♦ (top.) Certitură, fânațe în Costeni și Cupșeni (Vișovan, 2008: 30). – Din certi + suf. -itură.