O definiție pentru certitură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

certitúră, certituri, s.f. – (reg.; înv.) Loc defrișat; curătură. ♦ (top.) Certitură, fânațe în Costeni și Cupșeni (Vișovan, 2008: 30). – Din certi + suf. -itură.

Intrare: certitură
certitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certitură
  • certitura
plural
  • certituri
  • certiturile
genitiv-dativ singular
  • certituri
  • certiturii
plural
  • certituri
  • certiturilor
vocativ singular
plural