2 intrări

24 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

certificare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: certifica] 1 Încredințare. 2 Adeverire. 3 Atestare. 4-5 Adeverință (în scris). 6 Scrisoare de adeverință. 7 Întărire în jurul unui înscris, unui memoriu, unui registru de socoteli. 8 Certificat.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica.V. certifica.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica.V. certifica.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Faptul de a certifica.

CERTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica].

certifica vt [At: LM / Pzi: ~tífic / E: fr certifier, lat certificare] 1 A confirma (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, valabilitatea unui act, înscris etc. 2 (Pex; rar) A nota (pe un act).

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, a unui înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. Școala certifică absolvirea cursurilor.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare

certificà v. a garanta realitatea unui lucru, a da mărturie că e adevărat.

*certífic, a v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

certificáre s. f., g.-d. art. certificắrii; pl. certificắri

certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări

certificá (a ~) vb., ind. prez. 3 certífică

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. și pl. certífică; conj. prez. 3 sg. și pl. certífice

certifica (ind. prez. 3 sg. și pl. certifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERTIFICÁRE s. v. confirmare.

CERTIFICARE s. adeverire, arătare, atestare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)

CERTIFICÁ vb. v. confirma.

CERTIFICA vb. a adeveri, a arăta, a atesta, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. si reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.)

Intrare: certificare
certificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certificare
  • certificarea
plural
  • certificări
  • certificările
genitiv-dativ singular
  • certificări
  • certificării
plural
  • certificări
  • certificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: certifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • certifica
  • certificare
  • certificat
  • certificatu‑
  • certificând
  • certificându‑
singular plural
  • certifică
  • certificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • certific
(să)
  • certific
  • certificam
  • certificai
  • certificasem
a II-a (tu)
  • certifici
(să)
  • certifici
  • certificai
  • certificași
  • certificaseși
a III-a (el, ea)
  • certifică
(să)
  • certifice
  • certifica
  • certifică
  • certificase
plural I (noi)
  • certificăm
(să)
  • certificăm
  • certificam
  • certificarăm
  • certificaserăm
  • certificasem
a II-a (voi)
  • certificați
(să)
  • certificați
  • certificați
  • certificarăți
  • certificaserăți
  • certificaseți
a III-a (ei, ele)
  • certifică
(să)
  • certifice
  • certificau
  • certifica
  • certificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

certificare

etimologie:

  • vezi certifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

certifica

etimologie: