cercopitéc sm [At: DN³ / Pl: ~eci / E: fr cercopithèque] 1-2 (Exemplar dintr-o) specie de maimuțe din Africa, cu coada lungă, neprehensilă.

CERCOPITÉC, cercopiteci, s. m. Maimuță africană de talie mijlocie, cu botul turtit și cu coada lungă (Cercopithecus). – Din fr. cercopithèque.

CERCOPITÉC, cercopiteci, s. m. Maimuță africană cu coada lungă (Cercopithecus). – Din fr. cercopithèque.

cercopitéc s. m., pl. cercopitéci

cercopitéc s. m., pl. cercopitéci

CERCOPITÉC s.m. Specie de maimuță din Africa, cu coada lungă, neprehensilă, întâlnită în special în menajerii. [< fr. cercopithèque, cf. gr. kerkos – coadă, pithekos – maimuță].

CERCOPITÉC s. m. maimuță mică din Africa, cu coada lungă, neprehensilă. (< fr. cercopithèque)

CERCOPITÉC ~ci m. Maimuță africană de talie mică, cu blana viu și variat colorată și cu coada lungă. /<fr. cercopitheque

CERCOPITEC (< fr., lat.) s. m. Gen de maimuțe catariniene africane, cu c. 20 de specii, de talie mijlocie, cu botul turtit și nările situate mult spre înapoi, coada mai lungă decât corpul, calozități fesiere separate printr-o zonă păroasă; blana variat colorată (Cercopithecus).

CERCO- „coadă, apendice, înotătoare”. ◊ gr. kerkos „coadă” > fr. cerco-, it. id., engl. id. > rom. cerco-. □ ~cist (v. -cist), s. n., formă larvară de tenie, avînd un singur scolex invaginat și un apendice sub formă de coadă; ~id (v. -id), adj., în formă de coadă; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță catariniană africană, cu coadă lungă, neprehensilă.