O definiție pentru cercetătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercetătúră sf [At: LM / Pl: ~ri / E: cerceta + -tură] 1-7 Cercetare (1-7). 8 Observare. 9 Căutare (42). 10-14 Cercetare (10, 17-20). 15 (Înv) Compătimire. 16 (Înv) Mângâiere. 17-18 Cercetare (23-24). 19 spitire. 20 Răsplătire. 21 Pedepsire.

Intrare: cercetătură
cercetătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetătură
  • cercetătura
plural
  • cercetături
  • cercetăturile
genitiv-dativ singular
  • cercetături
  • cercetăturii
plural
  • cercetături
  • cercetăturilor
vocativ singular
plural