2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercătat2, ~ă a vz cercetat2

cercătat1 sn vz cercetat1

cercetat1 sn [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~1 / Pl: ~uri / E: cerceta] 1-5 Cercetare (1-5). 6 Revizuire. 7 Cercetare (7). 8 Observare. 9 Căutare (20). 10-13 Cercetare (10-13). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17-20 Cercetare (17-20). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23-24 Cercetare (23-24). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire.

cercetat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~rcăt~2 / Pl: ~ați, ~e / E: cerceta] 1 Înconjurat2 spre a fi văzut din toate părțile. 2 Considerat2 din toate punctele de vedere. 3 Privit2 atent de aproape. 4 (D. calcule) A cărui exactitate este verificată. 5 Căruia i se face un control vamal. 6 Revizuit2. 7 (D. școlari; înv) Examinat2. 8 Observat2. 9-10 Căutat2 (10-11). 11 Studiat2 din punct de vedere științific. 12 (Jur) Examinat2 din punct de vedere legal Si: (înv) încercetat2 (1). 13 Anchetat2. 14 Supus2 unui interogatoriu Si: (înv) încercetat2 (3). 15 Studiat2 pentru a se informa. 16 (Înv) Frecventat2. 17 Vizitat2. 18 (Înv) Căruia i se oferă un ajutor. 19 (Înv) Compătimit2. 20 (Înv) Căruia i se poartă de grijă. 21 Ispitit2. 22 Răsplătit2. 23 Pedepsit2. corectată

CERCETÁT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

CERCETÁT, -Ă, cercetați, -te, adj. 1. Examinat cu atenție; observat, controlat. 2. Studiat. 3. Care a fost chestionat. 4. (Jur.) Care este anchetat. – V. cerceta.

cercetat a. încrețit, buclat: păr cercetat.

Intrare: cercetat (adj.)
cercetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
  • cerceta
  • cercetata
plural
  • cercetați
  • cercetații
  • cercetate
  • cercetatele
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
  • cercetate
  • cercetatei
plural
  • cercetați
  • cercetaților
  • cercetate
  • cercetatelor
vocativ singular
plural
cercătat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
  • cercăta
  • cercătata
plural
  • cercătați
  • cercătații
  • cercătate
  • cercătatele
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
  • cercătate
  • cercătatei
plural
  • cercătați
  • cercătaților
  • cercătate
  • cercătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cercetat (s.n.)
cercetat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetat
  • cercetatul
  • cercetatu‑
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturile
genitiv-dativ singular
  • cercetat
  • cercetatului
plural
  • cercetaturi
  • cercetaturilor
vocativ singular
plural
cercătat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercătat
  • cercătatul
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturile
genitiv-dativ singular
  • cercătat
  • cercătatului
plural
  • cercătaturi
  • cercătaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercetat (adj.) cercătat

etimologie:

  • vezi cerceta
    surse: DEX '98 DEX '09