16 definiții pentru cerși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘI, cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană; a cerșetori. 2. Intranz. A cere ceva cu insistență (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.

cerși [At: EMINESCU, P. 104 / V: cerci2, ~șui / Pzi: esc / E: cere] 1 vt (Înv) A cere. 2 vti A cere ceva de pomană Si: a cerșetori (1-2). 3 vi A cere ceva cu stăruință. 4 vi A se înjosi cerând ceva.

CERȘI, cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană; a cerșetori. 2. Intranz. A cere ceva cu stăruință (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.

CERȘI, cerșesc, vb. IV. Intranz. 1. A cere de pomană, a cere milă, a umbla cu cerșitul. Ea cere lucru; cere și- roagă să muncească, Nu-i trebuie pomană și nu vrea să cerșească. COȘBUC, P. II 1S7. S-au întîlnit pe uliță cu o muiere bătrînă, care cerșea de la trecători. RETEGANUL, P. II 37. Bată-te crucea, bogat... Toată iarna ți-am cerșit Să-mi dai două-trei parale, Să iau mălăiaș și sare, Că-mi mor copiii de foame. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Fig. El se da tot mai aproape și cerșea copilărește. EMINESCU, O. I 104. ◊ Tranz. Inimile vor viață, Nu se frîng așa-n neștire, Cerșind pietrelor iubire Și foc sloiului de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. I 68. 2. A cere cu stăruință și înjosindu-se ca un cerșitor. În tină, la picioare, Iertare veți cerși plîngînd. NECULUȚĂ, Ț. D. 52. Trepădam... prin antecamerele Senatului, cerșind voturi pentru încetățenirea unui cetățean de care să se fi mîndrit o cetate. CARAGIALE, O. VII 295. ◊ Fig. Cîntări tînguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci. EMINESCU, O. I 127.

CERȘI, cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană. 2. Intranz. A cere ceva cu stăruință (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerînd ceva. – Din cere.

A CERȘI ~esc 1. intranz. A umbla cu cerutul; a se milogi. 2. tranz. 1) A cere de pomană. 2) fig. A cere cu umilință (ca un cerșetor). /v. a cere

cerșì v. 1. a cere milă; 2. a cere cu înduioșare: și cerșii copilărește EM.; 3 fig. a căuta să capete prin mijloace josnice: a cerși voturile alegătorilor. [Vechiu rom. cerși (perfectul arhaic al verbului cere), a cere în genere («au cerși Domn dela Poartă»; Nic. COSTIN)].

cerșésc v. tr. și intr. (d. cerșit, lat. quaesitum, supinu luĭ quaerere, a căuta, de unde, pin contaminare cu cerut, s’a făcut cerșut, cerșuĭ, apoĭ cerșit, cerșiĭ și cerșesc. V. cer 3). Vechĭ. Strîng, adun. Azĭ. Cer de pomană. Fig. Iron. A cerși voturĭ. V. colduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșesc, 3 sg. cerșește, imperf. 1 cerșeam; conj. prez. 1 sg. să cerșesc, 3 să cerșească

cerși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșesc, imperf. 3 sg. cerșea; conj. prez. 3 să cerșească

cerși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșesc, imperf. 3 sg. cerșea; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșească

cerșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘI vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colțuri de stradă.)

CERȘI vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colțuri de stradă.)

Intrare: cerși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerși
  • cerșire
  • cerșit
  • cerșitu‑
  • cerșind
  • cerșindu‑
singular plural
  • cerșește
  • cerșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșesc
(să)
  • cerșesc
  • cerșeam
  • cerșii
  • cerșisem
a II-a (tu)
  • cerșești
(să)
  • cerșești
  • cerșeai
  • cerșiși
  • cerșiseși
a III-a (el, ea)
  • cerșește
(să)
  • cerșească
  • cerșea
  • cerși
  • cerșise
plural I (noi)
  • cerșim
(să)
  • cerșim
  • cerșeam
  • cerșirăm
  • cerșiserăm
  • cerșisem
a II-a (voi)
  • cerșiți
(să)
  • cerșiți
  • cerșeați
  • cerșirăți
  • cerșiserăți
  • cerșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșesc
(să)
  • cerșească
  • cerșeau
  • cerși
  • cerșiseră
cerșui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerși, cerșescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ea cere lucru; cere și roagă să muncească, Nu-i trebuie pomană și nu vrea să cerșească. COȘBUC, P. II 1S7. DLRLC
    • format_quote S-au întîlnit pe uliță cu o muiere bătrînă, care cerșea de la trecători. RETEGANUL, P. II 37. DLRLC
    • format_quote Bată-te crucea, bogat... Toată iarna ți-am cerșit Să-mi dai două-trei parale, Să iau mălăiaș și sare, Că-mi mor copiii de foame. TEODORESCU, P. P. 289. DLRLC
    • format_quote figurat El se da tot mai aproape și cerșea copilărește. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
    • format_quote Inimile vor viață, Nu se frîng așa-n neștire, Cerșind pietrelor iubire Și foc sloiului de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. I 68. DLRLC
  • 2. intranzitiv A cere ceva cu insistență (ca un cerșetor). DEX '09 DLRLC
    sinonime: cere
    • format_quote În tină, la picioare, Iertare veți cerși plîngînd. NECULUȚĂ, Ț. D. 52. DLRLC
    • format_quote Trepădam... prin antecamerele Senatului, cerșind voturi pentru încetățenirea unui cetățean de care să se fi mîndrit o cetate. CARAGIALE, O. VII 295. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntări tînguitoare prin zidurile reci Cerși-vor pentru mine repaosul de veci. EMINESCU, O. I 127. DLRLC
etimologie:
  • cere DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.