opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETORESC, -EASCĂ, cerșetorești, adj. (Rar) De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.

cerșetoresc, ~ească a [At: BARCIANU / V: ~șit~ / E: cerșetor + -esc] 1-2 Referitor la cerșetor sau cerșetorie. 3-4 Specific cerșetorului sau cerșetoriei. 5-6 Care aparține cerșetorului sau cerșetoriei. 7-8 Care provine de la cerșetor sau de la cerșetorie.

CERȘETORESC, -EASCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Cerșetor + suf. -esc.

CERȘETORESC, -EASCĂ, cerșetorești, adj. De cerșetor. – Din cerșetor + suf. -esc.

cerșetoresc a. de cerșetor.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.

CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.

cerșători vti vz cerșetori

cerșetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~resc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.

cerșitoresc, ~ească a vz cerșetoresc

cerșitori vti vz cerșetori

CERȘETORI vb. IV v. cerșitori.

CERȘITORI, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetori (NEGRUZZI S. I 164) vb. IV.

CERȘITORI vb. IV. v. cerșetori.

A CERȘETORI ~esc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor

cerșetorì v. a cerșì.

2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.

1) cerșitorésc, -eáscă adj. De cerșitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetoresc (rar) adj. m., f. cerșetorească; pl. m. și f. cerșetorești

cerșetoresc (rar) adj. m., f. cerșetorească; pl. m. și f. cerșetorești

cerșetoresc adj. m., f. cerșetorească; pl. m. și f. cerșetorești

cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, 3 sg. cerșetorește, imperf. 1 cerșetoream; conj. prez. 1 sg. să cerșetoresc, 3 să cerșetorească

cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 să cerșetorească

cerșetori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETORI vb. v. cere, cerși, milogi.

cerșetori vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI.

Intrare: cerșetoresc
cerșetoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetoresc
  • cerșetorescul
  • cerșetorescu‑
  • cerșetorească
  • cerșetoreasca
plural
  • cerșetorești
  • cerșetoreștii
  • cerșetorești
  • cerșetoreștile
genitiv-dativ singular
  • cerșetoresc
  • cerșetorescului
  • cerșetorești
  • cerșetoreștii
plural
  • cerșetorești
  • cerșetoreștilor
  • cerșetorești
  • cerșetoreștilor
vocativ singular — —
plural — —
cerșitoresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitoresc
  • cerșitorescul
  • cerșitorească
  • cerșitoreasca
plural
  • cerșitorești
  • cerșitoreștii
  • cerșitorești
  • cerșitoreștile
genitiv-dativ singular
  • cerșitoresc
  • cerșitorescului
  • cerșitorești
  • cerșitoreștii
plural
  • cerșitorești
  • cerșitoreștilor
  • cerșitorești
  • cerșitoreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cerșetori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșetori
  • cerșetorire
  • cerșetorit
  • cerșetoritu‑
  • cerșetorind
  • cerșetorindu‑
 singular plural
  • cerșetorește
  • cerșetoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșetoresc
 (să)
  • cerșetoresc
  • cerșetoream
  • cerșetorii
  • cerșetorisem
a II-a (tu)
  • cerșetorești
 (să)
  • cerșetorești
  • cerșetoreai
  • cerșetoriși
  • cerșetoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșetorește
 (să)
  • cerșetorească
  • cerșetorea
  • cerșetori
  • cerșetorise
plural I (noi)
  • cerșetorim
 (să)
  • cerșetorim
  • cerșetoream
  • cerșetorirăm
  • cerșetoriserăm
  • cerșetorisem
a II-a (voi)
  • cerșetoriți
 (să)
  • cerșetoriți
  • cerșetoreați
  • cerșetorirăți
  • cerșetoriserăți
  • cerșetoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșetoresc
 (să)
  • cerșetorească
  • cerșetoreau
  • cerșetoriră
  • cerșetoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșitori
  • cerșitorire
  • cerșitorit
  • cerșitoritu‑
  • cerșitorind
  • cerșitorindu‑
 singular plural
  • cerșitorește
  • cerșitoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșitoresc
 (să)
  • cerșitoresc
  • cerșitoream
  • cerșitorii
  • cerșitorisem
a II-a (tu)
  • cerșitorești
 (să)
  • cerșitorești
  • cerșitoreai
  • cerșitoriși
  • cerșitoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșitorește
 (să)
  • cerșitorească
  • cerșitorea
  • cerșitori
  • cerșitorise
plural I (noi)
  • cerșitorim
 (să)
  • cerșitorim
  • cerșitoream
  • cerșitorirăm
  • cerșitoriserăm
  • cerșitorisem
a II-a (voi)
  • cerșitoriți
 (să)
  • cerșitoriți
  • cerșitoreați
  • cerșitorirăți
  • cerșitoriserăți
  • cerșitoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșitoresc
 (să)
  • cerșitorească
  • cerșitoreau
  • cerșitoriră
  • cerșitoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșători
  • cerșătorire
  • cerșătorit
  • cerșătoritu‑
  • cerșătorind
  • cerșătorindu‑
 singular plural
  • cerșătorește
  • cerșătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșătoresc
 (să)
  • cerșătoresc
  • cerșătoream
  • cerșătorii
  • cerșătorisem
a II-a (tu)
  • cerșătorești
 (să)
  • cerșătorești
  • cerșătoreai
  • cerșătoriși
  • cerșătoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșătorește
 (să)
  • cerșătorească
  • cerșătorea
  • cerșători
  • cerșătorise
plural I (noi)
  • cerșătorim
 (să)
  • cerșătorim
  • cerșătoream
  • cerșătorirăm
  • cerșătoriserăm
  • cerșătorisem
a II-a (voi)
  • cerșătoriți
 (să)
  • cerșătoriți
  • cerșătoreați
  • cerșătorirăți
  • cerșătoriserăți
  • cerșătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșătoresc
 (să)
  • cerșătorească
  • cerșătoreau
  • cerșătoriră
  • cerșătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetoresc, cerșetoreascăadjectiv

  • 1. rar De cerșetor. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cerșetor + sufix -esc. DEX '09

cerșetori, cerșetorescverb

  • 1. A cere (ca un cerșetor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere cerși milogi
    • format_quote Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. DLRLC
    • format_quote Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. DLRLC
etimologie:
  • cerșetor DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.