15 definiții pentru cerșetoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.

cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.

cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor

CERȘETOR, -OARE s. m. și f. v. cerșitor.

CERȘITOR, -OARE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetor, -oare s. m. și f.

CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.

CERȘETOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetoare s. f., g.-d. art. cerșetoarei; pl. cerșetoare

cerșetoare s. f., g.-d. art. cerșetoarei; pl. cerșetoare

cerșetoare s. f., g.-d. art. cerșetoarei; pl. cerșetoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

Intrare: cerșetoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoarea
plural
  • cerșetoare
  • cerșetoarele
genitiv-dativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoarei
plural
  • cerșetoare
  • cerșetoarelor
vocativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoareo
plural
  • cerșetoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoarea
plural
  • cerșitoare
  • cerșitoarele
genitiv-dativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoarei
plural
  • cerșitoare
  • cerșitoarelor
vocativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoareo
plural
  • cerșitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetor, cerșetorisubstantiv masculin
cerșetoare, cerșetoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. DLRLC
etimologie:
  • Cerși + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.