14 definiții pentru cerșetoare cerșitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.

cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșitor.

CERȘITÓR, -OÁRE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetór, -oáre s. m. și f.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.

CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre

cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERȘETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

Intrare: cerșetoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoarea
plural
  • cerșetoare
  • cerșetoarele
genitiv-dativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoarei
plural
  • cerșetoare
  • cerșetoarelor
vocativ singular
  • cerșetoare
  • cerșetoareo
plural
  • cerșetoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoarea
plural
  • cerșitoare
  • cerșitoarele
genitiv-dativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoarei
plural
  • cerșitoare
  • cerșitoarelor
vocativ singular
  • cerșitoare
  • cerșitoareo
plural
  • cerșitoarelor

cerșetor, -oare cerșetoare cerșetor cerșitoare cerșitor

  • 1. Persoană care cere de pomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calic milog 2 exemple
    exemple
    • Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cerși + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09